Lc 21,1-4
Pasajul evangheliei pe care îl vom auzi la această sfântă Liturghie ne prezintă o văduvă săracă care însă avea o generozitate mult superioară din moment ce a oferit tot ceea ce avea, toată viața ei pentru templu. Sărăcia ei nu a oprit-o din a oferi partea ei. Deși contribuția ei a constat într-o sumă de bani atât de mică în comparație cu contribuțiile altora însă contribuția celorlalți provenea din surplusul lor de avere.
De ce era văduva atât de săracă? Pasajul evangheliei precedent celui pe care îl vom auzi (Lc 20,46-47) ne spune motivul din cauza căruia văduva era atât de săracă, iar asta din cauza fariseilor și a cărturarilor care devorau casele văduvelor. Cu alte cuvinte, opresiunea socială și nedreptatea era cauza principală a mizeriei în care se aflau cei săraci. Nu e de mirare că Dumnezeu nu era mulțumit cu darurile pe care le ofereau cei care dădeau din surplusul lor de avere, surplus pe care îl aveau de la cei săraci, în loc împărtășească cu cei săraci ceea ce aveau de prisos.
Să ascultăm cuvintele a celor mai mari sfinți din toate timpurile, sfântul Augustin și Maica Tereza de Calcutta care au vorbit adesea despre avere și despre generozitate: Unde se află plăcerea ta, acolo se află și comoara ta; unde se află comoara ta, acolo se află și inima ta; unde se află inima ta, acolo este și fericirea ta, conform sfântului Augustin. Iar Maica Tereza a spus că: Dacă dăruiești ceea ce nu ai nevoie, atunci nu dăruiești nimic.
Dumnezeu nu este interesat de cât de mult dăruim ci de ce dăruim. Dumnezeu nu se uită la mărimea darului ci la spiritul celui care dăruiește.
