Te preamăresc pe tine, Tată, Stăpânul cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri celor înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit celor mici.
Sfântul Toma de Aquino, în momentul în care ajunsese la apogeul științei teologice, afirma că o femeie din popor, neștiutoare de carte, poate să-l cunoască pe Dumnezeu mult mai bine decât toți teologii, luați împreună, cu toată știința lor. Cu alte cuvinte, oricât am studia, oricâte cunoștințe religioase am avea, fără lumina Duhului Sfânt, fără ajutorul și intervenția Duhului Sfânt ele nu folosesc la nimic. În evanghelia după 
apostolul Ioan, Isus ne spune că atunci când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va conduce la tot adevărul. Se aseamănă cu lumina ce pătrunde prin vitraliile catedralelor gotice. Catedrala cu cele mai frumoase și cele mai multe vitralii din lume – circa 30 de mii de vitralii – este catedrala din Reims, Franța. Catedrala este uriașă și întunecoasă. Când afară e înnorat, nu vezi nimic, nu-ți poți da seama ce reprezintă acele vitralii. Dar când iese soarele și razele lui pătrund prin vitralii, dintr-odată, catedrala se transformă într-un paradis. O priveliște fascinantă. Întreaga istorie a mântuirii poate fi văzută și înțeleasă pe vitraliile pătrunse de lumina ce vine din afară.
Ce înseamnă, expresia credința este darul iubirii lui Dumnezeu? Ce implică credința ca dar din partea lui Dumnezeu, ca semn al iubirii sale pentru noi?
În primul rând trebuie să ținem minte faptul că credința nu este o presupunere vagă, o opinie, o probabilitate a unor lucruri, a unor întâmplări care au avut loc cândva sau care vor avea loc. Credința înseamnă maximum de certitudine, o siguranță deplină și desăvârșită. O siguranță bazată pe cuvântul lui Dumnezeu, o certitudine bazată mai ales pe mărturia lui Dumnezeu. Tot apostolul Ioan în prima sa scrisoare spune că, Cel care crede are mărturia lui Dumnezeu în el, cine nu-l crede pe Dumnezeu îl face mincinos, căci nu crede mărturia pe care a dat-o Dumnezeu despre fiul său.
În al doilea rând, credința ca dar al iubirii lui Dumnezeu implică în special răspunsul pe care îl dăm noi, răspunsul nostru plin de iubire la iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi. Iubirea, ca răspuns al credinței la iubirea lui Dumnezeu, nu înseamnă sentimente, emoții, declarații verbale, ci împlinirea voinței lui Dumnezeu, împlinirea poruncilor sale: acestea sunt faptele credinței. Scrie sfântul Ioan: „Copilașii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul” iar apoi „Prin aceasta știm că îl cunoaștem, dacă păzim poruncile lui.
Mărturisirea de credință creștină, cea mai scurtă și cea mai completă este cea pe care a formulat-o sfântul apostol Ioan în prima sa scrisoare, și anume: Dumnezeu este iubire…și noi am crezut în iubire. Prin urmare, credința nu înseamnă, doar aderarea minții la niște adevăruri reci ci aderarea întregii noastre ființe la iubirea fără margini a lui Dumnezeu. Toate adevărurile de credință, toate dogmele nu sunt altceva decât detalii, fragmente ale unicului adevăr de credință, că Dumnezeu este iubire.
Sfânta Tereza a Pruncului Isus, în criza sfâșietoare de credință pe care a trăit-o în ultimele luni ale vieții ei, ne dă, nouă tuturor, o lecție extraordinară, o lecție pe care trebuie să o punem în practică în permanență, atât acum în timpul adventului, dar mai ales în toate zilele vieții noastre: aparent ea pierduse credința la nivel de judecată, a trăit experiența dramatică și disperată a ateului care se apropie de moarte cu convingerea că e pe pragul prăbușirii definitive în neant; în schimb, și-a păstrat credința în ceea ce are ea esențial: la nivel de iubire. Mărturisea în ultimele zile ale vieții: Dacă ai ști numai ce gânduri groaznice năvălesc asupra mea tot timpul! Mintea mea e stăpânită de argumentele celor mai răi materialiști… Nu mai cred în viața veșnică. Mi se pare că nu mai este nimic dincolo de viața aceasta trecătoare. Totul are un sfârșit. Numai iubirea rămâne… Cu toate că nu simt nici o credință, caut mereu să săvârșesc faptele credinței… Încerc să trăiesc într-adevăr credința, chiar și atunci când ea nu-mi aduce nici o mângâiere. Amin
