Lc 1,26-38
Textul evangheliei de ieri ne-a vorbit despre îngerul Gabriel care s-a dus la Zaharia pentru a-i aduce vestea nașterii lui Ioan Botezătorul. În textul evangheliei de astăzi, vom auzi despre o altă vizită de-a îngerului Gabriel, însă de data aceasta, făcută Mariei, pentru a-i aduce vestea nașterii lui Isus. Aceste două scene sunt foarte similare și paralele, și pe deasupra ele se procedează una pe cealaltă în același capitol din evanghelia după Luca.
Astfel vom observa că Zaharia este sceptic și reținut în ceea ce privea acceptarea anunțului pe care i l-a adus îngerul Gabriel: Cum pot eu să cred aceasta? întrebase el. Însă atitudinea Mariei este complet diferită. Ea acceptă vestea adusă de îngerul Gabriel, fără nici o reținere, din toată inima. Maria era doar nedumerită de modul în care această veste va fi realizată, nedumerire pe care și-a și exprimat-o. Ea credea, însă i-a cerut îngerului Gabriel ca credința ei să fie întărită, luminată. Și în această privință, Maria ne este un model foarte bun.
Asemenea ei, nici noi nu trebuie să fim înfricoșați în a ne lumina credința, prin studiu, dialog, rugăciune. Credința va rămâne întotdeauna parțial în întuneric în această viață, însă nu trebuie să fie o credință asemenea roboților, automată. Trebuie să fie o credință asemenea unei ființe inteligente, unei ființe umane. Această credință va fi pe atât de puternică pe cât va fi de luminată.
