2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16
Rom 16,25-27;
Lc 1,26-38
Dragi copii, iubiți credincioși, astăzi este o zi mai deosebită, o zi foarte specială, atât pentru Biserică, dar diseară o să fie și pentru voi. Această zi este specială fiindcă celebrăm două mari sărbători importante, în aceiași zi. Prima este cea de-a patra duminică din timpul adventului, iar cea de-a doua, care va fi diseară este? Cine știe? Cea dea doua este crăciunul, diseară mântuitorul nostru cel preaiubit se naște, vine la noi, diseară vom celebra liturghia nașterii Domnului nostru Isus Cristos.
Însă, înainte cu nouă luni de nașterea lui Isus Cristos avut loc un eveniment, eveniment care l-am auzit și la textul evanghelic pe care tocmai l-am citit eu și pe care sper că l-ați auzit voi, și că ați și fost atenți la el. Despre ce a fost vorba, în evanghelie? Ce eveniment avusese loc? A fost vorba despre buna vestire, despre vestirea arhanghelului Gabriel, despre îngerul Gabriel care a venit la preasfânta Fecioară Maria și i-a adus vestea că ea, ce-a plină de har, va zămisli și va naște un fiu pe care îl va numi Isus și care va fi mare și va fi numit Fiul celui Preaînalt.
Ce altă veste i-a mai adus îngerul Gabriel, Mariei, pe lângă această veste că îl va naște pe mântuitorul mult așteptat? Îngerul i-a mai adus veste că ruda ei, sau mai bine zis verișoara ei Elisabeta, care era deja în vârstă, a zămislit și ea un fiu, și că Elisabeta deja era în luna a șasea.
Iar acum să trecem la partea a doua, la partea în care vedem ce anume putem învăța noi astăzi din acest text evanghelic, iar astăzi în special de la Maria. Am putut observa în evanghelie că Maria la acceptat cu bucurie pe Isus, în trupul ei, l-a acceptat cu bucurie pe Isus în inima ei, însă adevărata întrebare este, noi cum ne putem exprima dorința de a-l primi pe Isus în inima noastră?
Îl putem primi prin a îndeplini trei condiții esențiale. Prima condiție este convertirea, sau să ne reînnoim spiritul, sufletul, să îl curățim de toate păcatele, de toate petele pe care le-a făcut ofensele și supărările și jignirile pe care le-am adus la adresa lui Dumnezeu Tatăl nostru. Și cum ne putem curăța sufletele? Care este cea mai bună metodă prin care ne putem converti, prin care să ne facem casa sufletului nostru să arate cât mai frumoasă, cât mai curată pentru venirea mântuitorului nostru? Prin o bună mărturisire a păcatelor noastre, prin a merge la spovadă și prin a ne împăca cu Tatăl ceresc cât mai des.
A doua condiție importantă este pregătirea ieslei din inima noastră iar apoi din casă. De a pregăti ieslea din inima noastră, ieslea în care va sta pruncușorul Isus, când se va naște la noapte.
A treia condiție este aceea de a face tot mai multe fapte bune, însă de data aceasta cu o intenție specială, fiindcă degeaba se naște Isus la Betleem dacă atunci când va veni în inimile noastre, în sufletele noastre, nu găsește un loc curat și frumos unde să și rămână. Degeaba se naște la Betleem dacă nu se naște și în inimile noastre.
Și voi încheia cu o povestioară, cu o întâmplare a unui om care într-o seară a unei zile de sărbătoare, în timp ce mergea singur prin orașul său, s-a așezat pe o băncuță, cufundat în gândurile sale.
După o oră de meditaţie, a privit lângă el şi a rămas surprins să vadă că un om stătea lângă el. L-a salutat, apoi l-a întrebat:
– Eşti străin în acest oraş?
– Da, i-a răspuns, sunt străin în acest oraş ca şi în toate celelalte… şi disperat am nevoie de ajutor!
Nedumerit a întrebat:
– Ce doreşti?
– Am nevoie de o casă. Am nevoie de un loc unde să mă odihnesc…
– Te rog, ia aceşti doi dinari şi mergi să-ţi cauţi adăpost la un han.
A răspuns plin de amărăciune:
– Am căutat la toate hanurile, am bătut la toate porțile, dar în zadar. Sunt rănit, nu înfometat; sunt dezamăgit, nu obosit; nu caut un acoperiș, ci un refugiu uman!
Atunci am propus:
– Vrei să accepți ospitalitatea mea şi să vii să stai în casa mea?
– Am bătut de mii de ori la ușa ta fără să primesc nici un răspuns – mi-a replicat cu ton sever.
– Cine eşti? A rostit încetişor, cuprins de frică.
– Sunt IUBIREA, pe care egoismul oamenilor o izgoneşte din toate locurile!
Zicând acestea, s-a ridicat în picioare, iar el a văzut semnele cuielor în mâinile sale. Răvășit în toată ființa, s-a prosternat în fața lui și a strigat:
– Isuse!
El, plin de tristețe, a continuat:
– Lumea face sărbătoare în onoarea mea, dar Eu sunt un străin pentru toți. Nimeni nu mă primește. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor, dar Fiul omului nu are un loc unde să-şi plece capul!
În acel moment, a deschis ochii și s-a uitat în jur… Străinul plecase deja…
