In 1,29-34
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus în fragmentul evanghelic de astăzi este 
credibilă, pentru că mai presus de toate ea este o mărturie trăită. Ioan nu este un ipocrit, iar oamenii știu acest lucru. Ei se îndreaptă în număr mare către el tocmai datorită autenticității vieții sale. Chiar și fariseii vin la el ca să primească botezul. Cuvintele sale sunt puternice și sunt ascultate pentru că el trăiește ceea ce predică.
Tot la fel de autentică trebuie să fie viața unui creștin adevărat. Noi trebuie să trăim ceea ce credem. O critică importantă la adresa creștinismului de astăzi ar fi aceea că creștinii nu trăiesc ceea ce cred. Mahatma Gandhi spunea că ar fi devenit creștin dacă creștinii și-ar trăi cu adevărat credința. Din păcate, mulți dintre noi nu reușesc să trăiască învățăturile lui Isus.
Care sunt motivele pentru care eșuăm să dăm o mărturie despre credința noastră? Oare pentru că am mai încercat, dar nu am văzut rezultate concrete? Sau oare că am considerat adesea că această misiune revine „profesioniștilor”, predicatorilor? Sau poate credem că nu este bine să impunem altora credința noastră?
