1Sam 3,3b-10.19;
1Cor 6,13c-15a.17-20;
In 1,35-42
O mare autoare într-o carte de-a sa intitulată, Nici una din aceste boli, relatează o întâmplare a unei tinere femeii care dorea să meargă la facultate, însă inima ei frânt în momentul în care a citit o întrebare de pe cererea de înscriere, care suna cam așa. Ești un lider? Fiind onestă și conștiincioasă, ea a răspuns că Nu. Și a înmânat cerea de înscriere, așteptându-se la ce era mai rău. Însă spre surprinderea ei, a primit o scrisoare de la facultate care îi spunea că. Dragă aplicant. La o privire mai atentă asupra cererii dumneavoastră de înscriere am realizat faptul că în acest an facultatea noastră va avea 1452 de lideir. Vă acceptăm fiindcă simțim nevoia ca toți acești lideri să aibă măcar o persoană pe care să o poată conduce.
Isus în textul evangheliei de astăzi ne spune: Veniți și vedeți! Această invitație a fost adresată în momentul în care doi dintre discipoli lui Ioan Botezătorul l-au întrebat unde 
locuiește. Aceasta este prima invitație pe care Isus o adresează, prima invitație de a veni. Însă am putut observa că o singură noapte cu Isus a fost de ajuns pentru ca viețile lor să fie schimbate. Mai târziu Isus le-a adresat o a doua invitație, chemare, spunându-le: Urmați-mă și vă voi face pescari de oameni. După aceasta chemare ei nu s-au mai dus niciodată acasă. Cu alte cuvinte, el ne invită mai întâi, ne cheamă să venim și să vedem, să îl cunoaștem iar apoi de chemă să îl urmăm, să mergem cu el pentru a-i câștiga și pe alți de partea sa. Însă mai există și o a treia invitație, o invitație prin care ne cheamă să ne eliberăm de poveri, de greutăți. Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă și o promisiune față de cei care acceptă invitația sa. Nu voi respinge pe nimeni din cei care vor veni la mine.
Există trei lucruri pe care le putem învăța, de la motivul pentru care am devenit discipoli ai lui Isus, de la această invitație a sa de a veni la el.
Primul lucru e faptul că discipoli sunt atrași la el. În momentul în care Ioan îl arată pe Cristos lor, celor doi discipoli ai săi din care unul era Andrei, aceștia sunt atrași de Isus dorind să îl întâlnească și să îl urmeze. Înainte de a vorbi cu Cristos, ei sunt atrași de misterioasa sa prezență, de purtarea lui, de vederea lui, de persoana lui. O mărturie oportună, de întoarce ochii spre Cristos iar noi începem să vedem și să experimentăm pentru noi înșine măreția lui Cristos. Odată ce începem să îl experimentăm pe Cristos în acest mod vom putea să îl arătăm și altora, să îi îndreptăm și pe alți spre el.
Am văzut într-o comunitate catolică în care am fost, un protestant care m-a surprins. Acesta participa la sfintele liturghii de Duminică cu toate că nu primea sfânta Împărtășanie, ba chiar participase și la adorația euharistică rugându-se lui Dumnezeu înaintea preasfântului Sacrament. El participa la sfânta Liturghie nu fiindcă dorea să asculte predica preotului ci datorită mărturiei de credințe al unuia dintre prieteni lui care erau catolici. Probabil și pentru faptul că la sfânta Liturghie găsea un alt fel de Cristos, de care nu avea parte, pe care nu avea cum să îl experimenteze în activitățile altor religii.
Al doilea lucru este că noi îl cunoaștem. Acești doi discipoli l-au întrebat unde locuiește. Ei l-au întrebat asemenea modului în care noi întrebăm pe un străin la ce hotel stă. Însă de fapt, într-un mod mult mai profund, ei întrebaseră cine este el de fapt, ce este el. Cine sunteți voi în această lume și care este semnificația și scopul existenței voastre în această lume? Iar el le-a răspuns: Veniți și vedeți. Prin aceste cuvinte, Isus îi invită pe cei doi discipoli să vină și să îl cunoască și să petrec timpul împreună cu el. Ucenicia lor începe după ce ei încep să îl cunoască pe Isus, să îi asculte cuvintele și să experimenteze persoana sa. Cu cât mai mult venim și îl vedem pe Cristos, cu atât mai mult suntem atrași să îl urmăm. Cu cât mai mult participăm la sfânta Liturghie și ascultăm cuvintele sale, cu atât mai mult devenim mult mai apropiați de el. Tot ceea ce a trebuit să facă Ioan a fost să își direcționeze discipoli spre Cristos iar ei s-au dus și au văzut ei înșiși, cu proprii lor ochi.
Al treilea lucru este faptul că după ce suntem atrași și începem să îl cunoaștem, vom începe să îi aducem și pe alți la Isus. Andrei nu a putut păstra secretul pentru el însuși, secretul despre Cristos. El a început să împrăștie vestea, cuvântul. A devenit un ucenic al lui Cristos. A început să îl caute pe fratele său Simon pentru a-l aduce la Isus.
În încheiere să nu uităm faptul că, ca și discipoli ai lui Isus trebuie să continuăm să îi ascultam cuvântul, să continuăm să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, să fim fructe și să-l punem mereu pe Cristos pe primul loc. Amin
