1Sam 3,3b-10.19;
1Cor 6,13c-15a.17-20;
In 1,35-42
Citim uneori în ziare că preşedintele Consiliului de Miniştri a chemat, pe vreo câţiva cetăţeni ca să ocupe funcţii de miniştri în guvernul pe care-l conduce. Însă întrebarea este Cum procedează? De obicei îi cheamă în cabinetul lui, pentru a se asigura dacă sunt vrednici pentru asemenea funcţii, dacă au cunoştinţele şi calităţile necesare, şi mai ales dacă vor să primească asemenea funcţii. În cazul în care convorbirea duce la un rezultat pozitiv, atunci dă ordin secretarului său să scrie un document oficial, prin care oamenii aceştia sunt numiţi în funcţii de răspundere.
Dar, Dumnezeu cum cheamă atunci când vreun băiat sau vreo fată vor să devină: preot, călugăr ori călugăriţă? Desigur că nu-i cheamă telefonic la o consfătuire, în cer, ci unora ca aceştia le dă capacităţi potrivite şi o voinţă hotărâtă de a se consfinţi în slujba Domnului. În unele cazuri, asemenea persoane simt în inimile lor un glas tainic, care le îndeamnă să lucreze în cadrul Bisericii.
La fel s-a întâmplat și cu tânărul Samuel care, în prima lectură pe care am auzit-o astăzi, am avut ocazia să aflăm modul în care l-a chemat Dumnezeu pe Samuel pentru ca să-i slujească lui. Noaptea târziu l-a strigat de trei ori: „Samuel, Samuel, Samuel!” Însă băiatul nu înțelegea cine era acela care îl striga. Iar preotul Eli, i-a spus că Dumnezeu îl strigă, pentru că voia să-l facă mai mare peste poporul lui Israel.
Însă în evanghelie am auzit cum Isus şi-a chemat pe cei dintâi apostoli. Ioan, unul dintre cei dintâi ucenici, avea o mamă foarte evlavioasă, pe care o chema Salome, care mai târziu şi-a urmat feciorul în apostolat, pentru că Isus mai chemase încă pe unul din fiii ei. Salome se îngrijea ca să nu lipsească nimic atât lui Isus cât şi apostolilor, din toate cele de trebuinţă.
Zilele acestea am găsit într-o carte mărturia unui copil, care spunea că: În familia noastră seară de seară se recită rozariul în comun. S-a întâmplat odată că pe când mă rugam mi-a venit în minte convorbirea dintre părinţii mei, din timpul cinei. Ei vorbeau despre un om care avea multe fete, şi la botez, la toate le pusese numele Maria. Spre exemplu: Maria-Tereza, Maria-Magdalena, Maria-Luiza, etc. Întrebând eu ce-l făcuse să procedeze astfel, mama mi-a răspuns: „Pentru a-l preamări pe Dumnezeu prin numele Mariei, Mama lui Isus”.
Am admirat comportarea acelui om, acelei familii şi mi-am propus ca şi eu, dacă mă voi căsători şi dacă voi avea fete, la toate să le pun numele Maria, dar în acelaşi timp m-am şi întrebat:
„Oare aceasta este tot ceea ce se poate face pentru Dumnezeu? Nu mai există şi altceva mai bun de făcut?” Şi răspunsul întârziat vine în toată claritatea.
„Realizându-şi bine vocaţia lor, preoţii contribuie şi mai mult la preamărirea lui Dumnezeu, şi, în clipa aceea am simţit chemarea la viaţa preoţească. Atunci am început să mă gândesc că numai Dumnezeu este acela care cheamă. Mai trebuie am auzit şi un alt glas? Deodată mi-a venit în minte cum că însăşi dorinţa aceea era chemarea lui Dumnezeu, şi doar câteva minute mi-au fost suficiente pentru a cunoaşte cu toată siguranţa că Dumnezeu mă cheamă la viaţa preoţească”.
Mai târziu copilul acela a devenit preot în Ordinul Părinţilor dominicani. A botezat cu numele de Maria foarte multe fete, cu mult mai multe decât dacă ar fi rămas în lume… În felul acesta l-a pramărit el pe Dumnezeu şi pe Maria, Maica lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, liturgia cuvântului de astăzi ne vorbește despre două vocaţii, despre două căi, la care ne cheamă Dumnezeu atât pe băieţi cât şi pe fete: prima este calea căsătoriei, a familiei iar a doua este calea slujirii lui Dumnezeu ca preoţi, călugări şi călugăriţe. Voi încă nu vă daţi bine seama la care din aceste două căi vă cheamă Dumnezeu. Desigur că cei mai mulţi dintre voi veți urma calea căsătoriei.
Astăzi, primindu-l pe Isus în sfânta Împărtăşanie, rugaţi-l din toată inima ca să puteţi cunoaşte bine, la care din aceste două căi vă cheamă, şi spuneţi-i cu toată sinceritatea şi voioşia: „Isuse, dacă mă chemi la starea căsătorească, ajută-mă ca aceasta să fie tot atât de bună ca şi starea sfântului Ioan Evanghelistul ori a sfintei Tereza a Pruncului Isus. Dar dacă mă vrei preot ori soră, ajută-mă ca să mă pregătesc bine spre a putea realiza această vocaţie spre a deveni un zelos slujitor al Domnului. Amin
