Dt 18,15-20;
1Cor 7,32-35;
Mc 1,21-28
„La ieșirea dintr-un sat drumul se împărțea în trei drumuri: unul mergea spre mare, altul spre oraș iar al treilea nu mergea nicăieri. Martin știa aceasta, pentru că întrebase aproape pe toți și de la toți a primit același răspuns:
– Acel drum nu merge nicăieri. E inutil să te obosești, i-au spus oameni lui Martin.
– Dar nimeni nu a mers să vadă? i-a întrebat el.
– Ești tare încăpățânat: dacă îți spunem că nu ai nimic de văzut?
Dar Martin le-a răspuns că Nu puteți ști dacă nu ați fost niciodată.
Era atât de stăruitor încât lumea îi spunea Martin Cap-dur, dar el nu lua în seamă și continua să se gândească la cel drum care nu ducea nicăieri.
Când a crescut mai mare, s-a sculat într-o zi mai de vreme, a ieșit din sat și fără a ezita a pornit pe drumul misterios mergând tot înainte, fără frică. A întâlnit gropi, ierburi, mărăcini… și în cele din urmă o pădure întunecoasă. A avut curajul să treacă dincolo…unde a întâlnit o poartă mare de fier. A trecut printre barele de fier şi a văzut un castel. A intrat. Erau peste o sută de saloane pline de comori de toate felurile. Erau diamante, pietre prețioase, aur…O doamnă frumoasă i-a spus:
– Martin, pentru că ai fost curajos, ia ce voiești. Îți dau și o căruță ca să duci ce ai să iei. Martin nu a așteptat să fie rugat de două ori. A umplut binișor căruța, apoi a plecat. În sat, unde era deja dat ca mort, Martin a fost primit cu mare surpriză… A fost generos cu toți dar mai ales trebuia să povestească de sute de ori aventura sa…
Anumite comori există numai pentru cei ce bat primii și fără frică un drum, și Martin a fost unul dintre ei.
Astăzi am citit în Evanghelie despre un om care era stăpânit de duhul cel rău. Sfântul 
Marcu nu spune în ce anume consista această stăpânire a necuratului asupra acelui om. Poate că această stăpânire a necuratului se manifesta prin enunțarea unor cuvinte proaste ori fapte obscene…dar după ce a fost vindecat de Isus, omul acela a început să se poarte în mod normal, civilizat.
O asemenea vindecare ar fi de mare folos multor oameni din zilele noastre, ba chiar şi multor copii de vârsta voastră, pentru că în zilele noastre s-au înmulțit oamenii stăpâniți de duhul cel rău al nelegiuirii.
Din textul evangheliei de astăzi, dar și din povestioara cu care am început trebuie să reținem trei lucruri, pe care va trebui să le punem în practică întotdeauna.
În primul rând trebuie să ne învingem teama. Asemenea lui Isus din evanghelia de astăzi, fără teamă, cu curaj, și cu încredere în Dumnezeu Tatăl, Isus alunga duhurile necurate. Isus îi alunga cu curaj, spunându-le: Taci și ieși din omul acesta! Cu alte cuvinte, frica, teama de a face anumite lucruri, ca de exemplu teama de a merge acasă pe un anumit drum pe care e posibil să fie câini, sau că e prea întuneric, și multe alte temeri pe care le avem cu toți, aceste temeri nu fac nimic altceva decât să ne tragă înapoi, să ne împiedice din a urma calea pe care Domnul o vrea pentru noi, pe care Dumnezeu dorește ca noi să mergem. Și un exemplu în această privință este și tânărul Martin, care nu s-a lăsat descurajat de spusele oamenilor, și s-a dus pe acel drum necunoscut, cu curaj și fără teamă, înfruntând, întunericul și toate pericolele care i-au ieșit în cale.
Al doilea lucru pe care trebuie să îl punem în practică este că o dată ce am pornit pe drumul necunoscut, pe care Dumnezeu dorește să îl urmăm, va trebui să mergem cu entuziasm, va trebui să mergem cu entuziasm pe calea Domnului, să mergem cu curaj și voioșie, știind că Domnul este mereu de partea noastră, și că ne va asculta strigătul de ajutor în caz că vom fi nevoiți să apelăm la el.
În încheiere să nu uităm că Isus a venit la noi ca să ne elibereze de fricile noastre, de frica de întuneric, de frica de a vorbi în public, de toate fricile pe care le aveți, însă Isus a venit ca să ne elibereze în special de frica de răutatea omului, răutate care nu face nimic altceva decât să ne distrugă pe noi ca persoane cât și pe noi ca comunitate, să ne dezbine și să ne țină departe de calea Domnului. Amin
