Iob 7,1-4.6-7
1Cor 9,16-19.22-23
Mc 1,29-39
Domnul a venit în casa lui Simon Petru pentru a se odihni. În timp ce intra în casă, Petru i-a spus că soacra lui are febră, după care i-a cerut Domnului să facă ceva în această privință. Cu toate că Isus era obosit și că dorea să se odihnească, el tot a vindecat-o. El a luat-o de mână, iar în acel moment febra a lăsat-o.
În zilele noastre, soacrele rar se bucură de o reputație atât de bună, cel mai adesea devin un adevărat centru de batjocuri. Din această cauză, cel mai des stereotip, model întâlnit este cel de femei egoistă care face viața soțului sau a soției copiilor ei un adevărat calvar, foarte dificilă. Însă textul evangheliei de astăzi le acordă o atenție foarte mare.
Soacra lui Petru, al cărui nume nu s-a dat, pare a fi o femeie foarte umilă. După ce Isus o vindecă de febră, ea răspunde imediat, însă nu cu un simplu mulțumesc ci prin a-i sluji, atât pe Isus cât și pe discipoli. Cuvântul pe care sfântul Marcu îl folosește este diakonia, care tradus înseamnă slujire, slujitor. De asemenea, acest tip de slujire este și cel pe care, noi creștini, ar trebui să îl practicăm neîncetat unul altuia.
Însă înainte de a sluji, avem noi nevoie de atingerea vindecătoare a lui Cristos pentru a ne putea vindeca din punct de vedere fizic dar și spiritual? Da, ba chiar foarte mult. Tara noastră, este cunoscută și pentru minunatele resurse naturale pe care le avem, pentru pădurile imense și neatinse. Însă lucrul pentru care este cel mai cunoscut, nu este minunățiile pe care le cuprinde ci sărăcia care se găsește la orice pas, oameni, familii sărace cu părinți care lucrează zi de zi pentru a le asigura copiilor lor o farfurie de mâncare, corupția și multe alte probleme.
În aceste momente, avem cu adevărat nevoie de atingerea vindecătoare a lui Isus, care să atingă inimile acelor oameni care au mai mare nevoie de ajutorul nostru, de slujirea noastră. Atingerea joacă un rol foarte important în viața. Viața începe după întâlnirea intimă dintre două persoane. Apoi în perioada copilăriei copilul se bucură din plin de atingerile mamei, de atenția ei care îl face pe copil să se simtă iubit și în siguranță. Aceasta este totodată și esența întrupării. Isus s-a făcut om, cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi.
Atingerea nu trebuie să se încheie în copilărie. Părinți trebuie să continue să își arate dragostea părintească față de copii lor prin atingere, printr-o îmbrățișare.
Într-un orfelinat din America de Sud, un jurnalist a observat și a înregistrat într-un carnețel tot ce s-a întâmplat cu un grup de 97 de copii care erau privați de contactul fizic și emoțional cu ceilalți. Din cauza lipsei de fonduri, acel orfelinat nu avea destul personal, care să se ocupe cum trebuie, într-un mod adecvat, de îngrijirea acelor copii, care aveau vârste cuprinse între 3 luni și trei ani. Asistentele medicale le schimbau scutecele, le dădeau de mâncare și le făceau baie. Așa că mai rămânea foarte puțin timp pentru a-i ține în brațe, pentru a vorbi cu ei și pentru a se juca cu ei asemenea mamelor. După trei luni mulți din acei copii au început să arate semne de anormalitate. Pe lângă lipsa poftei de mâncare și a neputinței de a dormi, mulți copii aveau în ochii lor o expresie de tristețe, de singurătate. După alte cinci luni, a început să se instaleze o adevărată deteriorare. Acum se vedea pe chipul lor o adevărată tulburare. Adesea, când un doctor sau o asistenta ridica în brațe un copil, acesta începea să țipe de frică. 27 de copii, aproape o treime dintre ei, au murit în primul an de viață. Au murit, însă nu din lipsa mâncării sau din cauza sănătății. Au murit din cauza lipsei de atingere și a afecțiunii. Tot din aceiași cauză, alți șapte au murit în anul următor. Doar 21 de copii din 97 au supraviețuit, însă și mulți dintre aceștia suferă de serioase daune psihologice.
Dumnezeu este într-o continuă legătură cu omenirea, Dumnezeu nu a încetat niciodată din a ne iubi, din a-i păsa de noi, nici măcar atunci când primi noștri părinți l-au respins. Isus în misterul întrupării nu doar că ne-a atins ci s-a identificat cu totul cu noi, vindecând totodată și transformând umanitatea noastră frântă. Puterea învierii, cuvântul lui Dumnezeu și sacramentele precum și întreaga creație sunt moduri unice prin care Isus ne reînnoiește și ne atinge neîncetat. Amin
