Lev 13,1-2.45-46
1Cor 10,31-11,1;
Mc 1,40-45
Martin era un soldat tânăr în imensa armată Romană. Îmbrăcat în mod elegant, într-una din zile, în timp ce își pregătea calul, a venit un lepros la el pentru ai cere ajutor. Vederea și mirosul acelei cărni intrate în putrefacție era atât de respingătoare pentru sensibilul tânăr Martin încât primul instinct al acestuia a fost acela de a se urca pe calul lui și de a porni în goană. Însă ceva din interiorul său l-a făcut să se apropie de cerșetor. Din moment ce nu avea asupra lui nimic altceva decât pelerina lui militară, a luat-o și a tăiat-o în două și i-a dat o jumătate acestui lepros în timp ce el s-a înfășurat cu cealaltă jumătate. Era o iarnă extrem de friguroasă. În acea noapte, în vis l-a văzut pe Cristos îmbrăcat cu acea jumătate de haină, după care le-a spus îngerilor care se aflau în jurul său, Martin m-a îmbrăcat cu haina sa. Acest eveniment a fost punctul, momentul de cotitură din viața sa, din viața celui care a devenit Sfântul Martin de Tours.
Încă există milioane de leproși în lume ale căror trupuri au fost desfigurate de către boală. Încă există milioane de oameni ale căror minți au fost afectate de boală, boală care le-a afectat și atitudinea, comportamentul lor creștin față de toți acești pacienți.
În zilele noastre, numim lepra din timpul lui Isus ca boala lui Hansen și mulțumim lui 
Dumnezeu că a devenit vindecabilă datorită medicamentelor care există. Însă această situație, din tipul lui Isus, a atitudinii evreilor față de leproși din acel timp, după cum este afirmată și în cartea Leviticului, era una extrem de rea. Multe alte boli ale pielii precum, acneea, coșurile, eczemele, lepra, psoriazis sau oricare altă boală care se manifesta pe suprafața pielii era considerată lepră iar acei oameni infectați erau automat alungați din viața socială a comunității. Ei deveneau proscriși, nu doar din comunitate ci și din propria lor religie, din moment ce nu li se permitea să intre în templu sau în sinagogă. Condiția lor era interpretată și ca o pedeapsă de la Dumnezeu pentru o viață dusă în păcat. Cel mai probabil, nici o altă boală nu era privită cu o mai mare teroare, groază, sau milă decât lepra iar asta fiindcă reducea persoana la o situație mizerabila, nenorocită. De fapt, leprosul despre care am auzit în evanghelia de astăzi, a avut parte de experiența a trei tipuri de separări.
Prima este separarea de el însuși. Leprosul simțea că a devenit o povară pentru el însuși. Ușor, ușor simțea că devine o persoană cu handicap, insuportabila mâncărime se instalase iar boala devenise incurabilă iar extremitățile corpului începuseră să cadă: degetele, călcâiul, și într-un final mâinile și picioarele. Leprosul cu greu se poate ajuta pe el însuși, de aceea avea atât de mare nevoie de ajutorul celorlalți.
A doua este separarea de ceilalți. Leprosul are nevoie de ajutor din partea celorlalți și totuși nimeni nu îl ajuta, din moment ce el este alungat din societate. El era separat de ceilalți. Era singur. Când avea nevoie de consolare, nu avea la cine să meargă pentru a i-o da. Unde avea el să găsească un cuvânt consolator, o mână care să îl ajute, însă cu toți îl evită, și chiar el însuși este nevoit să evite toate casele și toți oameni sănătoși. Când oameni se apropiau de el, el era obligat să îi avertizeze, strigând, necurat, necurat! Cu toți suntem niște ființe sociale, prin natură, însă leprosul era complet de unul singur.
A treia este separarea de Dumnezeu. Dacă leprosul este singur și se împovărează pe el însuși, în acest caz, tot este cineva la care se poate întoarce iar acela este Domnul însuși. Însă leprosul a fost separat până și de Domnul din moment ce nu i se permitea să participe la întâlnirile religioase care aveau loc în sinagogă din moment ce el era, din punct de vedere levitic, necurat. Cu toți am avut parte de experiența în care rugăciunea în comun, cântecele ne-au ajutat să vedem suferința în mărimea ei adevărată și modul în care ne-au dat curajul necesar de a o purta în cazul în care aceasta nu se putea vindeca.
Însă evanghelia de astăzi, ne prezintă o imagine diferită. Era într-adevăr lepra o pedeapsă de la Dumnezeu pentru o viață rea, plină de păcat? Era tratamentul de dezumanizare aplicat leproșilor, după cum am auzit în prima lectură de astăzi, luată din cartea Leviticului, cu adevărat voința lui Dumnezeu? Dacă aceste lucruri erau cu adevărat voința lui Dumnezeu, atunci Isus, unsul lui Dumnezeu, nu l-ar fi vindecat pe acest lepros sub nici o formă. Dacă, pe de altă parte, lepra era doar o boală nefericită, asemenea oricărei alta, atunci există o posibilitate ca Isus, care deja vindecase foarte mulți oameni, să îl vindece și pe acest lepros. Leprosul din evanghelie a decis să meargă și să afle care era adevărul. Ignorând legea ce îi cerea să stea deoparte de oameni, el s-a apropiat de Isus, a îngenuncheat înaintea lui. Și în loc să strige, Necurat, Necurat! el i-a spus, Dacă vrei, poți să mă cureți. Răspunsul lui Isus, Vreau, curăță-te! Include două lucruri. În primul rând, restabilește sănătatea leprosului. În al doilea rând, dovedește leprosului și tuturor celorlalți leproși că nu e o pedeapsă de la Dumnezeu ci o simplă boală asemenea oricărei alta. Boală care îl ține pe om departe de libertatea cu care Dumnezeu ne-a creat.
Și totuși, tendința de a vedea unele boli ca pedepse divine și de a-i exclude pe cei care suferă de ele, se află și în mijlocul nostru. Nu acesta este modul în care ne comportăm cu oameni care au virusul HIV sau Sida? Nu ați auzit oare la unele televiziuni spunându-se că această boală este o pedeapsă divină? Ba chiar sunt oameni care cu toate că nu avem boli de acest fel ei tot ne tratează ca și cum am avea una.
Un lucru e clar, că nu e de ajuns că unii oameni sunt afectați de această boală a leprosității în mod fizic, ci sunt mulți alți care sunt afectați de lepra materialismului, de lepra impurității conjugale, de lepra mâniei și a urii. Însă numai Isus Cristos și adevărul său poate vindeca toate aceste bolii. Însă asemenea leprosului din evanghelia de astăzi, și noi trebuie să ne dorim ca Isus să ne vindece, să ne vindece cultura și societatea, dar mai ales, trebuie să îi permitem să facă aceasta.
Isus ne provoacă pe toți astăzi, să abandonăm aceste credințe de dezumanizare și să ne apropiem în semn de solidaritate de acești leproși ai zilelor noastre care se află printre noi, după cum și Isus a făcut în timpul vieții sale pământești. Amin.
