Ioel 2,12-18
2Cor 5,20-6,2
Mt 6,1-6.16-18
Pomana, rugăciunea și abstinența
Astăzi, este Miercurea Cenușii, zi foarte importantă în viața Bisericii fiindcă marchează începutul Postului Mare. Tot astăzi, în cadrul acestei Sfinte Liturghii ni se va impune cenușa care va fi binecuvântată, ca semn de pocăință și de convertire. Această cenușă provine din ramurile binecuvântate în cadrul Duminicii Floriilor de anul trecut. Aceste ramuri sunt un simbol al credinței noastre în Cristos, față de care ne reînnoim promisiunea baptismală, în cadrul celebrării Vigiliei Pascale. Însă, acum, aceste crengi și ramuri sunt uscate, maronii și neplăcute la privire, la aspect, imagine care simbolizează sufletul nostru, care în timpul ultimelor luni de zile a fost terenul imperfecțiunilor noastre, a neloialității și a păcatelor.
Biserica primește acest rit expresiv, al impunerii cenușii, de la tradiția iudaică. Pentru iudeii, impunerea cenușii pe cap era un semn public de durere și de pocăință. Prin urmare, acest rit nu este unul privat, personal. Este un act comun. Înseamnă că ne arătăm în mod public angajarea noastră fermă de a înfăptui acte de pocăință și de a ne abține de la păcate în timpul acestei zile dar mai ales în întregul timp de 40 de zile al Postului Mare. Ar fi mare păcat, dacă am venit astăzi la Biserică doar pentru a primi cenușă pe cap și să nu profităm de această ocazie specială pe care ne-o oferă Biserica în timpul acestui Post Mare, de a ne pregăti cu adevărat pentru Paște, pentru învierea Domnului.
Miercurea Cenușii este de asemenea și o celebrare a bucuriei, a intrării triumfătoare a lui Isus în Ierusalim, fapt care, pentru noi este unul plin de tristețe, fiindcă ne dăm seama că nu suntem vrednici de al primi pe Isus în inimile noastre. Însă Dumnezeu ne oferă astăzi, o altă ocazie, șansă de a ne întoarce la el, de a ne întoarce la frumusețea și inocența pe care o aveam la botezul nostru. Când preotul va impune cenușă pe cap va spune: Convertiți-vă și credeți în evanghelie! Cu aceste cuvinte Isus ne oferă mijloacele cu care să putem ajunge la scopul acestui timp, care este pocăința, convertirea și credința față de cuvântul său. Auzim cuvântul convertire destul de des, cuvânt care este un alt mod de a spune, întoarce-te de la păcate și fi fidel evangheliei. De fapt înseamnă exact opusul, adică de a ne schimba și de a ne transforma pe noi înșine cu adevărat. De a ne întoarce privirea, ochii spre Dumnezeu și de a-l urma cu curaj și cu determinare.
În textul evangheliei de astăzi, am auzit alte câteva practici antice din timpul Postului, care ne-ar putea ajuta, precum: rugăciunea, abstinența, pomana sau faptele de milostivire. Aceste trei practici sunt cele care ne pot ajuta să ajungem la Dumnezeu dar și la aproapele nostru. Viața noastră creștină este caracterizată de aceste trei aspecte, împreună, în fiecare zi din an.
Prima practică este, în mod evident, rugăciunea. Ca și prieteni, trebuie să facem unele lucruri împreună, precum acela de a fi împreună mereu și de a vorbi. Același principiu se aplică și la prietenia noastră cu Dumnezeu. Evident e faptul că important este ceea ce facem noi acum, și anume participăm la Sfânta Liturghie. Aceasta este cea mai mare rugăciune fiindcă este un memorial, o reînnoire a jertfei lui Cristos, jertfă care ne-a deschis cerul. Însă participarea noastră la Sfânta Liturghie trebuie să fie completată de către singurătatea noastră, de a fi singuri cu Dumnezeu, după Sfânta Liturghie, fapt care presupune și a sta departe de comunitate sau de oameni, pentru a putea fi doar cu El, cu Dumnezeu. Acel loc ar putea fi în fața preasfântului Sacrament, în Biserică, sau de a citi o carte spirituală, ce ne va ajuta să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu, de a ne ruga rozariul sau de al ruga pe Domnul să facă o plimbare cu noi. Important este să nu facem toate acestea doar pentru a le arăta oamenilor cât de credincioși suntem, ci de a crește, de a mări prietenia noastră cu Domnul.
A doua practică este abstinența. Miercurea Cenușii este o zi de abstinență. Fiecare generație de creștini au practicat abstinența până în 1960. Practică la care va trebui să revenim cu toți. Măcar să încercăm să respectăm această regulă a abstinenței, în timpul acestei zile. Cu alte cuvinte, fără carne astăzi și în toate celelalte șapte zile de vineri din timpul acestui Post Mare. Abstinența, presupune renunțarea la un aliment favorit, preferat sau de a mânca extrem de puțin. Abstinența presupune și renunțarea la lucrurile care ne plac. Înseamnă și renunțarea la lucrurile care ne fac plăcere sau care ne plac la gust. Aceasta ne reamintește faptul că dacă dorim să ajungem în cer, va trebui să renunțăm imediat la impulsuri, să ne luăm crucea și să îl urmăm pe Isus.
A treia practică este pomana. Abstinența continuă, pe o perioadă lungă de timp, nu este sănătoasă. Abstinența devine bună, sănătoasă pe o perioadă lungă de timp, doar dacă este însoțită de cea de-a treia practică, adică de pomană, de caritate. Cu alte cuvinte, mâncarea pe care nu o vom mânca astăzi să o dăm imediat cuiva care este sărac și înfometat. Aceasta este calea abstinenței. Însă, o altă metodă este și aceea de a nu da imediat oricărei persoane care ne apare în cale sau care vine pentru a ne cere ajutorul. Dorim să ajungem slujitori mai buni prin a ne folosi resursele în cel mai bun mod prin care îi putem ajuta pe toți ceilalți. Cel mai bun mod este prin intermediul instituțiilor caritabile, care îi ajută pe toți cei nevoiași. Sfântul Ioan Crisostomul a spus că după ce ne-am satisfăcut nevoile noastre și a celor care sunt sub responsabilitatea noastră, tot ceea ce rămâne ar trebui să aparțină săracilor. Postul Mare este un timp în care nu trebuie să uităm, să avem grijă de modul în care ne cheltuim bani. Postul Mare este un timp bun în care putem scăpa de unele lucruri nefolositoare din casa noastră și din viața noastră.
În câteva minute, fiecare dintre noi va primi cenușă pe cap sub formă de cruce. Moment care ne va reaminti că și noi vom ajunge țărână, praf. Iar timpul Postului Mare ne cheamă să ne întoarcem la lucrurile care contează, care sunt importante, adică rugăciunea, abstinența și pomana. Să ne întoarcem de la păcat și să fim credincioși evangheliei. Cum vrem să folosim acest timp alocat lui Dumnezeu? Amin.
