Mt 21,33-43.45-46
Parabola viticultorilor
Am citit zilele acestea pe internet despre niște expresii folosite în publicitate, însă modificate în așa fel încât să comunice ideea despre Dumnezeu. Acestea sunt:
Dumnezeu este ca aspirina – adică face miracole
Dumnezeu este ca Fordul – adică are o idee mai bună
Dumnezeu este ca Cola – există cu adevărat
Dumnezeu este ca General Electric – adică aduce lucrurile bune la viață
Dumnezeu este ca banda de scotch – adică nu îl poți vedea însă știi sigur că este acolo
Și în ultimul rând, Dumnezeu este ca Tide-ul – adică scoate petele pe care alți le fac alți.
Textul evangheliei de astăzi ne prezintă una dintre cele mai cunoscute parabole ale lui Isus, adică cea a viticultorilor. În Galileea din timpul lui Isus existau foarte multe vii iar fenomenul despre care am auzit și în evanghelie, ca proprietarul unei vii să o dea în chirie unor chiriași, era destul de des întâlnită. Mulți din acești proprietari făceau 
aceasta doar cu un singur scop, acela de a colecta chiria, arenda, la momentul potrivit. De ce oare, această parabolă a lui Isus, despre acești viticultori vicleni, i-a făcut pe farisei și pe cărturari să se supere foarte tare și să se simtă ofensați? Ei s-au simțit ofensați fiindcă această parabolă conținea atât un mesaj profetic cât și un avertisment. Această parabolă a viticultorilor ne vorbește și nouă astăzi, ne transmite și nouă același mesaj profetic și avertisment.
Care este mesajul parabolei? Această parabolă dorește să ne vorbească despre adevărurile importante despre Dumnezeu și despre modul în care se va ocupa de poporul său. În primul rând, ne vorbește despre generozitatea și încrederea lui Dumnezeu. Via este echipată foarte bine, această vie are tot ceea ce avea nevoie chiriași pentru a se ocupa de ea cum se cuvine. Dumnezeu, de asemenea, ne încredințează destule, ne dă libertatea de a ne conduce viețile după cum ne dorim.
Căile lui Dumnezeu, niciodată nu vor putea deveni căile noastre. Însă, noi putem și trebuie să ne străduim cât mai mult să devenim tot mai mult, tot mai asemănători cu Dumnezeu, în acțiunile noastre, în recunoașterea generozității și în împărtășirea milostivirii altora. În ciuda faptului că niciodată nu-l vom putea egala pe Dumnezeu în căile sale, noi tot vom fi nevoiți și trebuie să încercăm să îl imităm, să imităm modelul divin, de a-i căuta și de a-i găsi pe cei care doresc să lucreze în timpul zilei însă nu pot sau nu au cum sau unde. Va trebuie să fim mult mai sensibili față de cei cu inima bună care doresc și caută mântuirea însă care nu știu în ce direcție trebuie să se îndrepte pentru a o și găsi. Pe lângă acestea, mai este încă un lucru care ține de datoria noastră, adică aceea de a ne deschide inimile, de a fi sârguincioși cu mâinile și de a ne îndrepta mintea și gândurile doar spre a face bine față de toți cei din jurul nostru.
Această parabolă ne mai vorbește și despre răbdarea și despre dreptatea lui Dumnezeu. Nu odată, ci de multe ori, am putut observa că stăpânul viei i-a iertat pe acei viticultori și datoria lor. În continuare să ne îndreptăm privirea spre Psalmul 103 care la versetele 10-12 ne oferă o frântură, o scânteie, sclipire, ca și în multe alte locuri din scriptură, în care ni se spune că Domnul nu face după greșelile noastre, nici nu ne răsplătește după fărădelegile noastre. Cât sunt de sus cerurile față de pământ, tot atât de mare este îndurarea sa față de cei care se tem de el. Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre (Ps 103, 10-12).
Acum apare întrebarea, în ce mod ne iartă Dumnezeu? Și am putut vedea că iertarea lui Dumnezeu este una completă. Este permanentă. Este necondiționată și un ultim lucru, care îmi place cel mai mult, iertarea lui Dumnezeu este nemeritată. Este complet nemeritată. Nu avem cum să o câștigăm, nu avem cum să muncim pentru ea. Nu avem cum să muncim mai mult, să ne antrenăm tot mai mult pentru a o obține. Iertarea lui Dumnezeu provine cu totul din har.
În încheiere să ne amintim că în timp ce viticultori profitau din plin de răbdarea și iertarea proprietarului, judecata și dreptatea sa au fost cele care au învins într-un final. Amin
