2Cr 36,14-16.19-23
Ef 2,4-10
In 3,14-21
O legendă evreiască spune că în momentul în care Dumnezeu a vrut să creeze omul, el s-a consultat cu îngeri săi în fața tronului său, Nu îl crea, i-a spus îngerul dreptății, Pentru că el va comite tot felul de viclenii, răutăți împotriva aproapelui său, va fi rău și crud și necinstit și nedrept.
Îngerul adevărului a spus, Nu îl crea, fiindcă va fi fals și înșelător față de frați și surorile sale și până și față de tine. Nu îl crea i-a spus îngerul sfințeniei, Se va duce după tot ceea ce este impur în ochi tăi și te va dezonora în față.
Apoi s-a apropiat îngerul milostivirii, care a spus, Tată ceresc creează-l, căci în momentele în care va păcătui și se va întoarce de la calea cea dreaptă, de la adevăr și de la sfințenie, îl voi lua cu blândețe de mână și îi voi spune cuvinte pline de iubire iar apoi îl voi conduce înapoi la tine. Așa că Dumnezeu a creat omul în urma sfatului dat de către îngerul milostivirii.
Această poveste ne arată mesajul lui Cristos din textul evangheliei de astăzi, din cea dea patra Duminică din timpul Postului Mare. Iar versetul 16, din evanghelia de astăzi, luată din apostolul Ioan, a fost numită de multe ori un rezumat al întregii Biblii, reprezentând și întreaga evanghelie. Acest verset este acesta: Într-adevăr, atât de mult a iubit 
Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viață veșnică. Cu alte cuvinte, întregul mesaj al evangheliei este despre iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu iubește lumea însă noi îl răsplătim prin a o distruge. Dumnezeu ne iubește pe toți însă noi ne ucidem unul pe altul. El ni l-a dat pe singurul său Fiu, pentru a ne aduce mesajul său de iubire, pentru a ne spune că noi suntem iubiți și vrednici de iubire și că ar trebui să ne iubim unul pe altul însă îl ucidem până și astăzi și continuăm să trăim ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Continuăm să distrugem lumea și să ne ucidem unul pe altul.
Însă, în ciudat a tot ceea ce am făcut, Dumnezeu continuă să ne iubească și mai mult. Iubirea pe care o are Dumnezeu pentru noi este una necondiționată și totală. Necondiționată în sensul că Dumnezeu ne spune, Chiar dacă tu nu mă placi, eu tot te iubesc. Chiar dacă refuzi să mă ierți eu tot te iubesc. Chiar dacă nu mai am nevoie de tine, eu tot te iubesc. Chiar dacă simt că nu te mai pot iubi fiindcă ai devenit urât și nedorit, eu tot te iubesc. Chiar dacă nu mai ești puternic sau bogat sau nu mai ești folositor, eu tot te iubesc. Chiar dacă nu mă aleg cu nimic din iubirea pe care ți-o port, chiar dacă arăt ridicol pentru că te iubesc, eu tot te iubesc.
Tipul de iubire pe care îl avem, este într-un fel condiționată, fiindcă spunem, Te iubesc fiindcă tu mă iubești. Te iubesc fiindcă am nevoie de tine. Te iubesc fiindcă ești bun cu mine. Te iubesc fiindcă mă simt bine iubindu-te pe tine. Te iubesc fiindcă ești drăguț, bogat, popular, puternic. Te iubesc fiindcă te pot folosi, manipula și exploata pentru propriul meu interes.
Iubirea lui Dumnezeu cuprinde toate virtuțile, printre care se află și milostivirea. El nu ne iubește de la distanță fiindcă el este în noi, nu doar în dificultățile și problemele noastre, în tulburările și dubiile noastre, în frustrările și dezamăgirile noastre și și în călătoria noastră de credință și în lupta noastră de a deveni sfinți. Iubirea sa pentru noi nu este o afacere de distanță.
Există multe momente în care comitem diferite greșeli și în care cădem, în care îl ofensăm pe Dumnezeu și îi rănim pe ceilalți, momente care nu fac nimic altceva decât să îi frângă inima lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu este bun întotdeauna, el ne ajută, ne ghidează în realizarea greșelilor noastre și a eșecurilor noastre, chemându-ne totodată la pocăință. De ce oare este Dumnezeu atât de milostiv cu noi? De ce continuă Dumnezeu să ne arate milostivirea sa în loc să se răzbune pe noi? Iar motivul este unul simplu: Dumnezeu este dives in misericordia adică bogat în milostivire. El este bogat în milostivire, după cum am auzit și în lectura a doua luată din scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni, că datorită marii sale iubiri față de noi. Și datorită acestei mari iubirii față de noi, ne aduce la viață cu Cristos atunci când suntem morți în păcat. Așa că, în continuare, vă invit să reflectăm asupra a trei lucruri importante asupra milostivirii lui Dumnezeu.
În primul rând, milostivirea lui Dumnezeu este plină de compasiune. Cineva a spus că Dacă dorești ca ceilalți să fie fericiți. Dacă dorești ca tu să fii fericit atunci practică compasiunea. Cuvântul compasiune provine de la două cuvinte latinești, de la cuvântul cum care înseamnă cu și passio care înseamnă a suferi. Prin urmare, milostivirea lui Dumnezeu este una plină de compasiune fiindcă este ceva mai mult decât o simplă emoție. El nu spune doar Îmi este milă de voi. Ci merge, depășește limitele și ne reasigură că Eu sunt aici cu voi, eu te voi ajuta. El suferă cu noi și simte mizeria și dificultățile noastre.
În al doilea rând, milostivirea lui Dumnezeu este iertătoare. Un proverb german spune, dacă Dumnezeu nu ar fi fost dispus să ierte, atunci raiul ar fi fost gol. Iar acest proverb este complet adevărat, fiindcă în momentul în care Isus a murit pe cruce, Dumnezeu, Isus ne-a împărțit tuturor iertarea sa. El nu doar că înțelege starea noastră de păcat, ci chiar poartă propria noastră ființă păcătoasă. Rămânem în ochii lui Isus în ciuda eșecurilor noastre și a limitărilor noastre.
Am citit zilele acestea o poveste despre un grup de misionari creștini care s-au întâlnit în India în orașul Delhi, cu un grup reprezentativ al altor religii pentru a discuta propriile credințe. În timpul discuțiilor, un membru al majorității ne-creștine i-a spus misionarului creștin, Spune-mi un singur lucru pe care religia ta îl poate oferi indienilor dar pe care religia mea nu îl poate da. Misionarul a stat și sa gândit pentru un moment după care a răspuns, Iertarea, Iertarea.
Și în al treilea rând, milostivirea lui Dumnezeu este dreaptă. Chiar dacă Dumnezeu este plin de compasiune, bogat în milostivire, el niciodată nu își va compromite standardele. Pentru el, ceea ce este greșit, este greșit iar ceea ce este păcat este păcat. El ne iubește fără a tolera păcatul și ne permite să îl facem din nou. Se supără fiindcă sfințenia sa devine încețoșată de către păcatul nostru. Însă supărarea sa este unită cu iubirea și compasiunea sa pentru noi.
Astfel, în acest timp al Postului Mare, să profităm de oportunitatea de a experimenta milostivirea lui Dumnezeu. Este de asemenea un timp perfect pentru noi, de a ne arăta milostivirea cu ceilalți și de a fi plini de compasiune, iertători și drepți. Și să învățăm totodată o lecție pe care am citit-o într-o carte, adică, Viața ne formează, păcatul ne deformează, școala ne informează, iubirea ne reformează. Însă numai Cristos ne transformă. Amin
