2Cr 36,14-16.19-23
Ef 2,4-10
In 3,14-21
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Acest verset este singurul verset care ne arată cât de mult ne iubește Dumnezeu, cât de mult iubește Dumnezeu lumea, atât de mult încât, în ciuda tuturor păcatelor și nevredniciei noastre el tot se preocupă de noi. Ba chiar la trimis pe propriul său fiu, pentru ca el să sufere și să moară pentru noi. Textul evangheliei de astăzi, din cea dea patra Duminică din timpul Postului Mare, ne invită să reflectăm asupra iubirii pe care Dumnezeu o are față de lume și la bucuria de a o avea. Dumnezeu îl iubește pe fiecare dintre noi, îl iubește atât de mult încât ni l-a dat pe propriul său fiu.
Ce este iubirea? Ce înțelegem prin faptul că Dumnezeu ne iubește? Pentru a putea înțelege ce vrea Biblia să spună prin iubirea lui Dumnezeu trebuie să ținem cont de faptul că limba greacă avea trei cuvinte diferite pentru iubire, pentru trei tipuri diferite de iubire, la care limba română are unul singur. În limba greacă avem cuvântul eros care reprezenta iubirea romantică precum iubirea dintre un bărbat și o femeie ce duce la căsătorie. Apoi aveau philia care era reprezentată de iubirea de prietenie precum cea pentru fotbal care îi aduce pe oameni împreună pentru a forma un fanclub. Și al treilea cuvânt, este agape sau iubirea de sacrificiu precum iubirea care o determină pe o mamă să își riște propria viață pentru copilul ei nenăscut. Astfel, iubirea romantică trebuie primită, iubirea de prietenie trebuie împărtășită și iubirea de sacrificiu trebuie oferită. 
Acum apare întrebarea, cu fel de iubire ne iubește Dumnezeu? Ne iubește Dumnezeu cu iubirea agape sau cu iubirea de sacrificiu. În evanghelie am auzit că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât l-a dat pe Fiul său. Aceasta este imensa diferență dintre noi și Dumnezeu, aceea că Dumnezeu dă și iartă însă noi luăm și uităm. A da este un semn al iubirii agape. Acesta este tipul de iubire pe care îl are Dumnezeu pentru noi. Acesta este tipul de iubire pe care noi ar trebui să îl avem unul pentru celălalt. Acesta este tipul de iubire care este trăit și practicat în ceruri. Iar unde acest tip de iubire este complet absent, lipsește, atunci acel loc devine un iad.
Iubirea lui Dumnezeu este una divină. Este nelimitată și necondiționată. Pe când, iubirea omului, iubirea umană este limitată și întotdeauna condiționată. Iubirea lui Dumnezeu nu doare niciodată însă iubirea umană poate fi de multe ori extrem de dureroasă. Iubirea lui Dumnezeu este adesea ascunsă, însă iubirea omului, cu toate eșecurile ei, este întotdeauna în jurul nostru. De aceea ne este și așa de greu să ne dăm seama că suntem niște oameni atât de iubiți.
Voi încheia cu o povestioară despre un sfânt care i-a cerut lui Dumnezeu, într-o zi să îi arate diferența dintre cer și iad. Așa că Dumnezeu a trimis un înger să îl ducă mai întâi în iad. Acolo el a văzut bărbați și femei ce stăteau în jurul unei mese imense rotunde cu toate tipurile de mâncăruri delicioase pe ea. Însă nici unul dintre ei nu mânca. Cu toți erau triști și plângeau. Sfântul l-a întrebat pe unul dintre ei. De ce nu mâncați? Iar el i-a arătat mâinile lui. O furculiță imensă, lungă cam de doi metri, era prinse de mâinile lui, astfel încât de fiecare dată când încercau să mănânce nu făceau nimic altceva decât să arunce mâncarea pe jos. Ce păcat i-a spus îngerul.
Apoi îngerul l-a luat pe sfânt și la dus în ceruri. Acolo îngerul a rămas surprins să găsească aproape aceiași masă imensă, plină cu mâncăruri delicioase, identică ca cea din iad, cu bărbați și femei stând în jurul mesei cu aceleași furculițe lungi legate de mâini. Însă spre diferență de iad, oameni de aici erau fericiți să bucuroși. Ce! I-a spus sfântul unuia dintre ei. Cum de ești fericit în această situație? Vezi tu, i-a spus acel bărbat din ceruri, aici noi ne hrănim unul pe celălalt. Vom putea noi oare, să spunem aceasta familiei noastre, vecinilor, celor din biserică sau din lume? Dacă putem, în acest caz ,nu suntem departe de împărăția cerurilor. Amin
