In 4,43-54
Cât de profundă este credința noastră în Isus? Este ea limitată doar la ceea ce vedem și percepem? Uneori este greu să ai credință dacă nu poți vedea ceva concret care să ți-o reîntărească. Credința profundă este ceva ce păstrăm în inimile noastre în ciuda lipsei manifestărilor vizibile imediate.
Funcţionarul regal din evanghelia de astăzi, avea o credință profundă. El a crezut în ceea ce i-a spus Isus, fără a avea nevoie de vreo manifestare vizibilă. Când Isus i-a spus să se întoarcă acasă fiindcă fiul său bolnav va trăi, el a plecat fără să mai pună vreo altă întrebare. A păstrat aproape de inima sa aceste cuvinte ale lui Isus, că fiul său va trăi. Iar înainte de sosirea sa acasă, fiul său fusese vindecat, exact în același moment în care Isus a rostit aceste cuvinte miraculoase.
Va veni un timp, un moment în care credința noastră în Isus va fi testată, ca de exemplu, o boală gravă. Ce vom face când vom ajunge la acest moment din care nu vom mai avea o cale de întoarcere? Ce vom face când doctorul ne va spune că noi vom mai avea doar câteva luni de trăit?
Va trebui să ne menținem credința în Isus și să nu renunțăm la ea indiferent de ce ni se va întâmpla. Fiindcă credința noastră în Isus este mult mai mare și mai puternică decât oricare altă boală. Credința noastră în Isus este pe departe mai puternică decât orice boală care ne-ar putea ucide trupul însă nu și credința noastră puternică în Isus.
