Gen 1,1-2,2;
Ps 103;
Ex 14,15-15,1;
Ps Ex 15
Rom 6,3-11;
Mc 16,1-7
Sâmbăta Gloriei este numele pe care l-au dat Sâmbetei Sfintei cuceritori spanioli, în momentul în care au început să predice credința creștină în teritoriile noi ocupate din America Latină. Sâmbătă Sfântă este cea de-a treia zi a Tridiumului Pascal în care atingem culmea anului liturgic. Ei bine, dacă Duminica este cel mai înalt punct din timpul unei săptămâni, atunci solemnitatea Învierii Domnului este cel mai înalt punct din întreg anul Liturgic. Cu toate că Sâmbăta sfântă este marcată de către comemorarea înmormântării lui Isus, din acest motiv mulți dintre noi își petrec această zi în tăcere și în reculegere. Însă, astăzi nu este o zi în care trebuie să domnească tristețea și întunericul în inimile și în sufletele noastre. În această seară este Vigilia Pascală, mama tuturor vigiliilor din întregul an Liturgic. Prezența noastră aici, în această seară este o reamintire, un memorial al vigiliei pe care au ținut-o sfânta Fecioară Maria împreună cu discipoli lui Isus, după ce a fost luat brusc din această lume.
Vigilia Pascală este mama tuturor vigiliilor și pentru că această noapte, în special, este una dintre cele mai importante nopți pentru noi creștini. Noi ne aflăm aici, în așteptare, în așteptarea unuia dintre cele mai importante momente din întreaga noastră viață creștină, în așteptarea momentului în care vom fi martori ai învierii Domnului nostru Isus Cristos. prin urmare, această noapte nu trebuie să fie una plină de tristețe și de întuneric ci ar trebui să fie caracterizată de bucurie și de veselie.
La origine, Vigilia Pascală cuprindea întreaga noapte, de când se lăsa seara până a doua zi dimineața, motiv pentru care a doua zi nu avea loc nici o celebrare liturgică, abia câteva secole mai târziu s-a început să se celebreze doar Liturgia euharistică. De aceea este important să facem o bună distingere între aceste două celebrări, separate însă intim legate între ele, adică între celebrarea vigiliei pascale și liturghia din duminica învierii.
Structura vigiliei pascale cuprinde patru părți principale. Prima parte este cea a luminii în care este binecuvântat focul, se pregătește lumânarea pascală urmată fiind de o procesiune care este interpretată ca împărtășirea acestei luminii, și nu în ultimul rând, Exultet sau Preconiul Pascal. A doua parte este marcată de liturgia cuvântului, în care se citește șapte lecturi din Vechiul Testament și două din Noul Testament adică epistola și Evanghelia, parte care se încheie cu omilia. A treia parte este marcată de Liturgia baptismală care cuprinde binecuvântarea apei, botezul copiilor sau adulților dacă este cazul, și reînnoirea promisiunilor făcute la botez. Iar ultima parte este liturgia euharistică.
Lecturile de la această sfântă liturghie, pe care le-am auzit citindu-se sunt o reamintire a principalelor momente din istoria mântuirii, a faptelor principale ale lui Dumnezeu, care a început cu crearea lumii și a omului, urmată de binecuvântarea și promisiunea făcută lui Abraham, de eliberarea poporului evreu din sclavia Egiptului, și de restaurarea lui Israel. În lumina acestor lecturi, învierea lui Isus este prezentată ca culme a proclamării, a faptului că Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morții ci al celor vii.
Prin urmare această zi este o zi de reînnoire a credinței noastre și a speranței în darurile și harurile pe care le primim de la Dumnezeu, însă în special al reînnoirii și a restaurării noastre ca fii și fiice ale sale. De aceea, astăzi, în special, suntem nevoiți să facem o alegere. Ca și ajutor în această reînnoire să reflectăm în continuare asupra unei frumoase reflexii a unui mare autor, care consider eu că este cea mai potrivită pentru celebrarea de astăzi. Titlul acestei reflexii este Alegerea.
Este liniște. Este devreme. Cafea mea este fierbinte. Cerul încă este negru. Lumea încă doarme. Ziua se apropie. În câteva momente ziua va sosi. Soarele își va începe drumul obișnuit. Liniștea nopții va fi înlocuită de zgomotul zilei. Calmul singurătății va fi înlocuit de către ritmul înfloritor al oamenilor. Refugiul dimineții va fi invadat de deciziile ce trebuiesc luate și de către termenele limită de la locul de muncă.
În următoarele 12 ore voi fi expus cererilor zilei. Acum este momentul în care trebuie să fac o alegere. Datorită Calvarului, acum sunt liber să aleg. Așa că aleg.
Aleg să iubesc. Nici o ocazie nu poate justifica ura, nici o nedreptate nu justifica amărăciunea. Aleg să iubesc. Astăzi îl voi iubi pe Dumnezeu și tot ceea ce iubește Dumnezeu.
Aleg bucuria. Îl voi invita pe Dumnezeul meu să fie Dumnezeul circumstanțelor. Voi refuza tentația de a fi cinic, instrumentul gândirii leneșe. Voi refuza să văd oameni ca fiind mai prejos de ființele umane create de Dumnezeu. Voi refuza să văd problemele ca ceva mai prejos decât o ocazia de al vedea pe Dumnezeu.
Aleg pacea. Voi trăi iertând. Voi ierta pentru ca și eu, la rândul meu să fiu iertat.
Aleg răbdarea. Voi trece cu vederea toate inconveniențele lumii. În locul obișnuitelor blesteme adresate celor care îmi i-au locul, îi voi invita în schimb să facă acel lucru. În loc să mă plâng că așteptarea este prea lungă, îi voi mulțumi lui Dumnezeu printr-un moment de rugăciune. În loc să îmi strâng pumnul la noile munci pe care le primesc, am să le confrunt cu bucurie și curaj.
Aleg blândețea. Voi fi bun cu cei săraci fiindcă ei sunt singuri. Bun cu cei bogați fiindcă ei sunt cei speriați. Și bun cu cei răi fiindcă acesta este modul în care m-a tratat Dumnezeu.
Aleg bunătatea. Voi pleca fără nimic decât să iau un câștig nedrept. Voi trece cu privirea decât să răbufnesc. Voi mărturisi înainte de a mă acuza. Aleg bunătatea.
Aleg fidelitatea. Astăzi îmi voi ține promisiunile. Debitori mei nu vor regreta încrederea pe care au pus-o în mine. Asociați mei nu vor pune la îndoială cuvântul meu. Soția sau soțul nu va pune la îndoială iubirea. Copii nu se vor teme că tatăl sau mama nu se va întoarce acasă.
Aleg gingășia. Nimic nu se câștigă prin forță. Aleg să fiu delicat. Dacă îmi voi ridica vocea va fi doar pentru a lăuda. Dacă îmi strâng pumnul va fi doar pentru a mă ruga. Dacă fac o cerere, va fi adresată numai mie.
Aleg controlul-de-sine. Sunt o ființă spirituală. După ce acest trup va muri, sufletul meu se va înălța. Refuz să las să putrezească, să mă condamne pentru veșnicie. Aleg controlul-de-sine. Voi fi beat numai de bucurie. Voi fi pasionat numai de credință. Voi fi influențat numai de către Dumnezeu. Voi fi învățat numai de către Cristos. Aleg controlul-de-sine.
Iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, blândețea, bunătatea, fidelitatea, gingășia și controlul-de sine, acestea sunt singurele lucruri cărora îmi voi dedica ziua. Dacă reușesc, voi fi recunoscător. Dacă eșuez, voi căuta milostivirea sa. Iar apoi, când ziua se va încheia, îmi voi pune capul pe pernă și mă voi odihni. Amin
