Gen 1,1-2,2
Ex 14,15-15,1
Rom 6,3-11
Lc 24,1-12
În această noapte sfântă, celebrăm vigilia Învierii lui Cristos din morți. Cristos nu mai este mort, fiindcă a înviat din morți.
Vigilia Pascală este mama tuturor vigiliilor, din moment ce avem atât de multe tipuri de vigilii. Avem vigilia pentru răposați, pentru o cauză, pe timp de boală asemenea insomniei și alte vigilii precum cele de-a lungul nopții, adică discoteca, cluburi, băutul, jocurile de noroc și multe altele asemenea. Mama tuturor vigiliilor, fiindcă așa o și numește preotul în frumosul cântec Exultet ori Preconiul pascal, și l-am auzit spunând Aceasta este noaptea, în care Isus Cristos a frânt lanțurile morții și a înviat triumfător din morți. Astfel, femeile care au mers dis de dimineață la mormânt pentru a-i unge trupul au găsit piatra de mormânt dată deoparte. Iar un mesager ceresc le-a spus despre Isus, că nu se mai află acolo, ci a înviat.
Vigilia pascală este compusă din patru părți, și le vom lua pe rând.
În primul rând e Ceremonia Luminii. Oameni se adună în afara Bisericii. Este noapte și întuneric complet. De la flacăra noului foc, Lumânarea Pascală, ce îl simbolizează pe Cristos, este aprinsă. Lumina Lumânării Pascale îi conduce pe oameni și este purtată în procesiune în Biserică în timp ce lumina lui Cristos se răspândește la toți prin împărtășirea flăcării lumânării la cei din jur, care și ei se află în procesiune. Flacăra Lumânării Pascale precum și a tuturor lumânărilor, luminează și strălucesc întreaga Biserică. Cu alte cuvinte, întunericul este învins. Lumina Pascală este triumfătoare. Sunt mulți oameni în jur care au nevoie de îndrumarea noastră. Asemenea Domnului nostru, și noi va trebui să îi îndrumăm pe frați și surorile noastre spre lumină, spre Isus Cristos. Cu toți suntem poporul luminat al lui Dumnezeu și va trebui să împărtășim și altora această lumină primită în această noapte sfântă. Va trebui să ne rezervăm timp pentru a oferi direcții, îndrumare celorlalți. Va trebui să le luminăm drumul prin intermediul virtuților ce le avem. După acest moment, este proclamată în mod solemn și plin de bucurie cântecul Exultet, Preconiul Pascal. Cântec care este un imn al victoriei, al triumfului și al mântuirii, un imn al salvării.
A doua parte este numită Liturgia cuvântului. Ea include nouă lecturi și opt psalmi. Șapte din Vechiul Testament iar alte două din Noul Testament. Cu toate că numărul de lecturi care se citesc poate fi redus, una singură dintre acestea este obligatorie, cea din Exod. Cea în care am auzit cum poporul evreu au călătorit prin deșert, pe pământ uscat spre Țara promisă. Viața pare să devină tot mai grea pe zi ce trece. Societatea și indivizii, persoanele, nu pot fi separați complet de influența întunericului. Familiile sunt separate. Soți și soțiile caută separarea și divorțul. Relațiile sunt distruse. Persoanele tinere sunt folosite și abuzate. Pierderea încrederi și scepticismul printre lideri Bisericii și cei civili este tot mai răspândit. Crimele împotriva umanități sunt comise peste tot în jurul nostru. Drepturile omului sunt violate cu nerușinare. Cristos este singura lumină ce ne poate salva. El ne conduce la paște, la ieșirea noastră din întuneric și ne duce spre un viitor mai luminos. Prin aceste lecturi și nouă ni se amintește faptul că încă de la începutul existenței noastre, Dumnezeu a fost și este mereu lângă noi și ne însoțește. El nu ne-a abandonat niciodată ba din contră promisiunea sa a fost dusă la îndeplinire și va continua să se îndeplinească. Cuvintele sale sunt viața noastră și fără cuvânt, mântuirea nu va fi niciodată cu noi. Cât despre noi, majoritatea momentelor, ocaziilor, preferăm să nu ne ținem de promisiunile, alegem să nu fim oameni de cuvânt. De câte ori au devenit oare, cuvintele noastre, folositoare pentru noi înșine și pentru cei din jur?
Fiecare lectură este urmată de o rugăciune specifică. Lecturile scot în evidență istoria mântuirii. Între lecturile Vechiului Testament și lectura luată din scrisoare către Romani a sfântului Apostol Paul, am cântat Gloria, în timp ce am auzit sunetul minunat și plin de bucurie al tuturor clopotelor bisericii.
A treia parte este Liturgia Baptismală ori Reînnoirea promisiunilor de la Botez. Binecuvântarea apei precum și recitarea rugăciunilor ce invocă coborârea Duhului Sfânt asupra apei sunt făcute în acest moment. Cea de-a doua parte a acestui moment include celebrarea sacramentului Botezului, dacă există candidați la sacramentul Botezului aceștia sunt botezați acum dacă nu se reînnoiesc promisiunile făcute la Botez pentru toți creștini din Biserică. În anul 385 după Cristos, Papa Sirius a indicat faptul că Vigilia Pascală este noaptea Botezului. Apoi, un alt mare papă, Leon cel Mare, a indicat și el faptul că avea să boteze un număr semnificativ de catehumeni în noaptea Vigiliei Pascale, care s-au pregătit pe ei înșiși pe parcursul Postului Mare. Prin secolul șapte, Vigilia deja includea trei elemente fundamentale, adică celebrarea cuvântului, Botezul și Euharistia. Ceremonia Luminii a Vigiliei Pascale însă, este modul în care catehumeni intră pentru a primi Botezul. Botezul noilor noștri frați și surori aduce o bucurie specială fiecărei Vigilii pascale. Fiindcă în timp ce noi ne bucurăm de învierea lui Cristos, în această noapte sfântă, vedem totodată cu proprii noștri ochi ultima sa victorie asupra păcatului și asupra morții, victorie ce a fost aplicată nouă tuturor, vedem astfel adevărata renaștere a creștinilor. Ne bucurăm de darul botezului care este o participare a noastră personală la moartea și învierea Domnului. Apa este binecuvântată prin scufundarea lumânării Pascale. Astăzi, vigilia pascală include și reînnoirea presiunilor făcute la botez de către întreaga comunitate creștină. Moment în care renunțăm la păcat și la diavol și ne mărturisim credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În cadrul acestor reînnoiri ale promisiunilor baptismale, ne reafirmăm angajamentul personal de a trăi viața pe care Cristos ne-a oferit-o prin moartea și înviere sa, cu speranța că și noi vom învia împreună cu el la sfârșitul timpului.
Ultima parte, a patra, este cea a Liturgiei Euharistice. Lumina lui Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, și puterea Botezului, toate acestea ne-au pregătit pentru comuniunea pascală. Am împărtășit cu toți moartea lui Cristos, acum a sosit momentul să împărtășim cu toți viața sa înviată. Euharistia este jertfa lipsită de sânge a lui Cristos. Euharistia este memorialul generozității lui Cristos și a jertfei de sine, motiv pentru care va trebui să îi mulțumim mereu. Euharistia este modul lui Dumnezeu de a ne dărui continuu și de a se oferi pe sine pentru noi, ca și noi să fim părtași, să împărtășim și să trăim. Întrebarea e, suntem noi oare pregătiți să îl primim în fiecare împărtășanie pe care o primim? Aceasta este hrana pentru sufletele noastre, ce ni se dă zi de zi! Vă dați seama cât de generos este Dumnezeu cu noi! Euharistia este hrana oamenilor ce se închină lui Dumnezeu și care se adună, împreună, ca o singură Biserică. Euharistia trebuie să fie împărtășită cu alți. El a frânt pâinea și a dat-o discipolilor săi. Doar prin dăruire vom putea deveni întregi. Doar în momentul în care suntem frânți vom putea împărtăși. De aceea, astăzi suntem cu toți invitați să dăruim și să împărtășim.
Credința creștină ne obligă să trăim viața Domnului înviat. Credința noastră ne provoacă să fim mereu vigilenți. Însă Vigilia presupune și următoarele cinci lucruri.
În primul rând, de a fi mereu Vigilenți ori conștienți de demnitatea noastră, de a sta mereu de veghe, sensibili la semnele timpului.
Al doilea e inițiativa. Acum este momentul potrivit, acum este clipa în care va trebui să ne începem cu toți călătoria personală spre împărăția Tatălui.
Al treilea e darul. Harul primit este un dar, dar ce trebuie trăit dar mai ales care trebuie împărtășit cu ceilalți.
Al patrulea e integritatea, adică întregimea înseamnă sfințenie. Dacă suntem creștini adevărați, care reușim să îndeplinim toate învățăturile Domnului atunci vom deveni și sfinți.
Al cincilea e lumina. În evanghelia după Matei, Cristos a spus la un moment dat, voi sunteți lumina lumii (Mt 5,14).
De ce oare femeile și nu bărbați au fost cei care l-au văzut pe Cristos Isus înviat din morți primi? În textul evangheliei din această seară am auzit cum, femeile au fost cele care au fost destul de curajoase în a merge la mormânt pentru a se îngriji de trupul lui Isus pe care l-au iubit atât de mult. Ele au fost primele care au fost surprinse de puterea Domnului înviat din morți. Ele au fost primele care au primit misiunea de după înviere, din partea Domnului, de a vesti, vestea cea bună că viața a triumfat asupra morții. Apostoli nu au fost capabili să înțeleagă ori să accepte vestea cea bună ce le-a fost adusă de către femei. De ce oare? Fiindcă femeile erau văzute ca cetățeni de clasa a doua. Sfântul evanghelist Luca, încă de la începutul sfârșitului evangheliei sale subliniază rolul femeilor în mântuire. De exemplu, în cazul lui Zaharia și a Elisabetei, în cazul bunei vestiri a Mariei, apoi, doi îngeri și trei femei ce vorbesc în mormânt cu Isus.
Un lucru e clar că primi misionari ce au adus vestea cea bună după învierea lui Cristos au fost femeile fiindcă bărbați au refuzat să creadă.
Creștinismul este în însăși esența lui o religie a învierii. Se bazează pe credința că Isus a înviat din morți. Este o religie a bucuriei. Așa că, nu avem cum să fim creștini adevărați dacă nu suntem plini de bucurie. Creștinismul nu se termină pe Calvar sau în Vinerea Sfântă, ci începe cu Duminica Învierii. Așa că Bucurați-vă fiindcă Cristos a înviat!
