Care este rostul vieţii? Cum pot să am o viaţă cu scop, împlinită şi cu satisfacţii? Voi avea vreodată posibilitatea să realizez ceva care să aibă semnificaţie în viaţa mea?
Există atât de mulți oameni care nu au încetat să se gândească la rostul vieţii lor. Ei se uită înapoi în timp şi se miră de ce relațiile lor cu alte persoane au fost rupte sau de ce se simt atât de goi chiar şi după ce au obținut tot ceea ce şi-au propus. Un jucător foarte celebru de baseball a fost întrebat ce și-ar fi dorit să îi spună ceilalţi atunci când a început să joace baseball. Acesta a răspuns: “Îmi doresc ca să fi existat cineva atunci care să îmi fi spus că nu voi găsi nimic în momentul când voi ajunge în top.” Multe ţeluri îşi descoperă goliciunea numai după ce au fost irosiţi ani de zile pentru a fi îndeplinite.
În societatea de astăzi, oamenii urmăresc multe scopuri, gândindu-se că în ele îşi vor găsi împlinirea. Unele dintre aceste scopuri includ: succesul în afaceri, sănătatea, relaţiile bune, sexul, distracţia, filantropia etc. După ce şi-au văzut împlinite aceste scopuri mulţi oameni au mărturisit că golul adânc din interiorul lor s-a păstrat, având un sentiment de goliciune pe care nimic nu pare să îl poată umple.
Autorul cărţii biblice Eclesiastul a descris acest sentiment atunci când a spus: “Deșertăciune! Deșertăciune!…Deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” Acest autor a avut bogăţii peste măsură, înţelepciune peste cea a oamenilor din timpul său, palate şi grădini de invidiat pentru orice regi, cele mai bune bucate şi cel mai bun vin, şi s-a bucurat de orice formă de distracţie existentă. La un moment dat, el a spus că orice şi-a dorit a avut. Şi iată-l trăgând linia după “viaţa sub soare, ajungând la concluzia că totul este deşertăciune! De ce o astfel de goliciune? Întrucât Dumnezeu ne-a creat pentru ceva dincolo de ce putem noi experimenta în sensul de aici-şi-acum. Solomon a spus despre Dumnezeu astfel: “El a pus de asemenea gândul veşniciei în inimile oamenilor…” În inimile noastre, noi suntem conştienţi că acest “aici-şi-acum” nu înseamnă totul.
În Geneza, prima carte a Bibliei, descoperim că Dumnezeu i-a creat pe oameni după asemănarea Sa (Geneza 1:26). Aceasta înseamnă că noi suntem mai aproape în asemănare de Dumnezeu decât de orice altceva (orice altă formă de viaţă). De asemenea, descoperim că înainte ca oamenii să cadă în păcat şi ca blestemul să vină pe pământ, următoarele lucruri erau adevărate: (1) Dumnezeu a făcut omul o fiinţă socială (Geneza 2:18-25); (2) Dumnezeu i-a dat omului o ocupaţie (Geneza 2:15); (3) Dumnezeu a avut comuniune cu omul (Geneza 3:8); şi (4) Dumnezeu i-a dat omului stăpânirea asupra pământului (Geneza 1:26). Ce semnificaţie au toate aceste lucruri? Eu cred că Dumnezeu a intenţionat ca fiecare dintre aceste lucruri să împlinească reuşita în viaţa noastră, însă toate acestea (şi în mod special comuniunea omului cu Dumnezeu) au fost afectate de căderea omului în păcat și de blestemul care astfel a căzut asupra pământului (Gen 3).
Rostul vieții restaurat prin Isus Cristos
După cum am punctat mai sus, scopul adevărat se găseşte în restaurarea relației cu Dumnezeu care a fost pierdută în momentul în care Adam şi Eva au căzut în păcat. Astăzi, această relaţie cu Dumnezeu este posibilă numai prin Fiul Său, Isus Cristos (Fap 4:12; In 14:6; In 1:12). Viaţa veşnică este obţinută când cineva se căiește de păcatele sale şi apoi se încrede în Isus Cristos ca Mântuitor personal.
Astfel, scopul adevărat în viaţa unei persoane se găseşte în a-l avea pe Isus ca Mântuitor. Apoi, scopul adevărat în viață este descoperit atunci când o persoană începe să îl urmeze pe Cristos ca ucenic al Său, învățând despre El, petrecând timp cu El în Cuvântul Său, Biblia, comunicând cu El în rugăciune, şi pășind cu El în ascultare de poruncile Lui. Dacă eşti un necredincios poate că îţi vei spune: “Asta nu sună foarte interesant ori satisfăcător pentru mine!”
Însă Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Mt 11:28-30). “Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (In 10:10b). “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga” (Mt 16:24-25). “Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Ps37:4).
Ceea ce vor să spună aceste versete este că trebuie să facem o alegere. Putem continua să ne ghidăm în viaţă după propriile noastre idei (cu rezultatul trăirii unei vieți lipsite de sens) sau putem să alegem să Îl urmăm pe Dumnezeu şi voința sa în vieţile noastre din toată inima (ceea ce va conduce la o viaţă trăita din plin şi la a găsi mulţumire şi satisfacţie în viaţă). Acestea sunt posibile pentru că El, Creatorul nostru, ne iubeşte şi doreşte tot ce este mai bun pentru noi (nu în mod necesar cea mai uşoară viaţă, însă cea mai împlinită).
În încheiere, aş dori să împărtăşesc o analogie făcută de un autor celebru. Dacă eşti un suporter al unui sport anume şi decizi să te duci la un meci profesionist, poţi cheltui câţiva bănuţi pentru care primeşti un loc pe ultimul rând al stadionului sau poţi să cheltui ceva mai mulţi, dar să beneficiezi de un loc în faţă, cât mai aproape de câmpul de joc. Tot astfel este și în viaţa creştină. A-L privi pe Dumnezeu lucrând din primul rând nu este pentru creștinii de Duminică. Ei nu au plătit un astfel de preț. A-L privi pe Dumnezeu lucrând din primul rând este pentru ucenicii adevăraţi, dedicaţi din toată inima lui Cristos, care au renunţat în a-şi urma propriile dorinţe în viaţă astfel încât să poată să urmeze scopurile lui Dumnezeu în viețile lor. Aceştia au plătit preţul pentru a sta în față (supunerea completă către Cristos și către voința sa); aceștia sunt cei care experimentează viața din plin; aceștia sunt cei care se pot privi în ochi pe ei înșiși, îi pot privi în ochi pe ceilalți și pe Creatorul lor fără regrete! Ai plătit și tu acest preț? Dorești să îl plătești? Dacă da, atunci te asigur că nu vei mai tânji din nou după rost sau scop în viața ta.
