In 6,16-21
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând, Eu sunt. Nu vă temeți. Isus le adresează celor 12 această poruncă în momentul în care ei încep să se panicheze văzându-l pe Isus cum umbla pe apă. Discipoli credeau că văd o fantomă, însă Isus îi liniștește. De ce oare credeau ei că văd o stafie? Iar răspunsul este din cauză că în momentul în care cineva îl vede pe Dumnezeu față în față, acea persoană moare imediat. De exemplu Moise, a văzut numai spatele lui Dumnezeu, iar după aceea el a fost nevoit să își pună o bucată de pânză pe față, când a început să coboare de pe munte, din moment ce evrei nu se puteau uita la fața sa ce era atât de strălucitoare. Când discipoli l-au văzut pe Isus umblând pe apă, au văzut ei oare o fantomă sau le era frică să se uite la 
Dumnezeu, care era Isus, față în față, ceea ce ar fi însemnat moartea? Un lucru e clar, că nouă nu trebuie să ne fie frică în a-l vedea pe Isus umblând pe apă fiindcă acest lucru e ceva normal pentru el. În toate evangheliile îl găsim pe Isus spunând, Nu vă temeți, nu mai puțin de 15 ori.
Isus nu încetează niciodată din a ne reaminti că nu trebuie să ne fie frică, și nu doar cu cuvintele, ci se și roagă pentru noi. El ni-l promite pe Duhul Sfânt, ne dă sfânta Euharistie și promite că va fi cu noi mereu până la sfârșitul lumii, și nu în ultimul rând ne-o dă pe mama sa. Cu alte cuvinte, Isus este mereu prezent pentru a calma furtuna vieților noastre. Însă uneori, lasă furtuna să se dezlănțuie pentru a ne putea liniști.
