In 6,16-21
Curios e faptul că trei dintre cei patru evangheliști, adică Matei, Marcu și Ioan, cu toți au scris despre cum Isus a calmat furtuna în momentul în care discipoli au traversat marea Galileei.
Toți trei au plasat acest episod evanghelic imediat după ce Isus a înmulțit pâinile. Matei și Marcu au relatat exact aceleași detalii menționând că Isus vindecase mulți oameni la 
Genezaret. Plasarea acestor texte în această ordine ne dau de înțeles faptul că Isus le-a săvârșit pentru a-i convinge pe discipoli de puterea sa divină.
De asemenea, acești trei evangheliști folosesc exact aceleași cuvinte când fac referință la Isus, care îi liniștise pe discipoli săi că nu trebuie să își facă griji de această apariție subită a sa, spunându-le Eu sunt. Nu vă temeți! Acest îndemn ne amintește de faptul că și Dumnezeu l-a asigurat pe Moise de ajutorul său, când i-a apărut la rugul aprins, revelându-i numele său, de Eu sunt cel ce sunt.
Cu toți avem parte de asemenea experiențe, de vreme furtunoasă în viața noastră. Și totuși, când privim înapoi, la aceste experiențe, realizăm că într-un fel sau altul am trecut peste ele. Realizând totodată și importanța memoriei. Când ne amintim cum am depășit aceste dificultăți în trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, devenim capabili să înfruntăm și provocările ce ne așteaptă în viitor. După cum și Isus a fost complet dedicat discipolilor săi, tot la fel de angajat și dedicat e și cu noi toți. În mijlocul tuturor dificultăților el este acolo, asigurându-ne că datorită faptului că e cu noi, nu trebuie să ne fie frică niciodată. Eu sunt. Nu vă temeţi!
