In 17,1-11a
Glorie este cuvântul cheie din puternica și sublima rugăciunea a lui Isus pe care o vom auzi în textul evangheliei de astăzi. Isus face această rugăciune în numele Bisericii sale, pentru toți discipoli săi, atât cei prezenți cât și cei care vor urma. Isus se roagă Tatălui său ceresc pentru ca el să poată termina ceea ce începuse deja în el. Încă din secolul XVI, această rugăciune a lui Isus a fost numită și ca cea mai mare rugăciune preoțească, 
pentru faptul că această rugăciune îl prezintă pe Isus ca un preot ce este gata să ofere un sacrificiu. În cazul său, desigur, sacrificiul pe care îl oferă este propria sa viață. În această rugăciune, Isus vorbește direct cu Tatăl său, însă de data aceasta o face în prezența apostolilor săi, dându-le astfel o scânteie, o scurtă sclipire asupra relației pe care Isus o are cu Tatăl său din ceruri.
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus menționând de șase ori cuvântul glorie. El îi cere lui Dumnezeu Tatăl să îi de-a glorie pentru ca și el să îi de-a glorie lui. Cu alte cuvinte, Isus dorește să ne transmită că trebuie să îi dăm glorie Tatălui după cum a făcut și el.
