Gen 3, 9-15.20
Ps 86
In 19, 25-34
O, sfântă Maică a Bisericii, care ne înflăcărezi cu Duhul Fiului tău Isus Cristos. Această aclamație, pe care tocmai am cântat-o, este cea care descrie cel mai bine sărbătoarea în care ne aflăm. Adică, în cea de-a doua zi de rusalii, în care comemorăm sărbătoarea sfintei Fecioare Maria ca Maică a Bisericii.
Cu siguranță ne-am dat cu toți seama că această sărbătoare cuprinde o invocație pe care o întâlnim în cadrul Litaniei Lauretană, litanie închinată preasfintei Fecioare Maria. Această invocație a fost introdusă în litanie de către sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.
Însă apare întrebarea, de ce oare îi este atribuit acest titlu, preasfintei Fecioare Maria. Iar răspunsul ar putea fi că ea l-a născut pe Cristos, capul Bisericii, și a fost făcută Maica celor răscumpărați înainte ca Fiul ei să-și dea sufletul pe cruce, moment pe care l-am auzit cu toți în textul evangheliei de la această sfântă Liturghie. Fericitul Paul al VI-lea, papă, a confirmat în mod solemn acest titlu în discursul pe care l-a ținut părinților Conciliului Vatican II, la 21 noiembrie 1964, și a stabilit ca „prin acest titlu atât de suav Maica Domnului să fie de acum înainte și mai mult onorată și invocată de întregul popor creștin”.
Fiecare faptă a Fecioarei Maria are, datorită unirii ei cu Fiul, o valoare mântuitoare, iar funcția maternă pe care a avut-o față de el se extinde la toți cei care cred în el. La picioarele crucii, când Isus o încredințează lui Ioan, și în Cenacol, unde îl aștepta pe Duhul Sfânt în mijlocul ucenicilor, Fecioara Maria apare în plină desfășurare a funcției ei de Maică a Bisericii. În inima ei maternă, Biserica află sprijinul deplin pentru împlinirea misiunii sale apostolice.
Întâmplarea s-a petrecut demult, la porțile mândrei cetăți Toulouse, în Franța. Un soare strălucitor lumina bolta, făcând să cânte țiglele orașului trandafiriu, iar un alai strălucitor intra pe poarta cea mare. Era regele René care venea să le-o prezinte supușilor pe frumoasa Aude, viitoarea lui soție. Alaiul ajunsese în piața Capitoliului, plină de mulțimea în sărbătoare când, deodată, tânăra prințesă, ridicându-și privirea, lăsă să-i scape un strigăt. Într-un colț al pieței, se înălța spânzurătoarea menită celor osândiți, iar călăul se pregătea să-i pună ștreangul unui sărăntoc.
– O, a implorat frumoasa Aude, n-ar putea fi iertat într-o zi ca aceasta?
– Nu-i cu putință, mărită prințesă, au răspuns magistrații. S-a făcut vinovat de o faptă pentru care nu încape iertare!
– Dar ce faptă poate fi aceasta? Nu s-ar putea găsi nici un alt mijloc ca să fie dezlegat de osândă?
– Prințesă, legea noastră spune că ar putea fi răscumpărat pentru o mie de ducați!
– Dar cum ar putea amărâtul ăsta să adune o asemenea sumă? a mai stăruit tânăra mireasă.
Și a privit rugător către alaiul care o însoțea. Regele a scos din chimir 500 de ducați, regina a dat și ea 200, nobilii se scotocesc prin buzunare și niște monede mai cad zornăind în pungă: izbândă! 997 de ducați!
– Preacinstiți judecători, veți binevoi, fără îndoială, să-l iertați pentru 997 de ducați?
– Din păcate, nu, prințesă. Legea e lege… Mai lipsesc trei ducați…
– Și pentru trei ducați o să-l spânzurați! Dar scotociți-i prin buzunare, poate sărmanul are trei ducați!
Zis și făcut: în buzunarele osânditului se găsesc cei trei ducați lipsă! E salvat!
Asemenea acestui sărac, fiecare dintre noi este vrednic de osândă din cauza păcatelor, dar intervine în favoarea noastră Maica Bisericii, prințesa împărăției lui Dumnezeu. Principele Cristos pune 500 de ducați pentru răscumpărarea noastră; prințesa Fecioară Maria mai pune 200; sfinții Bisericii mai pun și ei cât pot. Totalul este 997 de ducați. Legea-i lege, mai trebuie trei. Pe aceștia trei trebuie să-i punem noi, este vorba de credința în cele trei persoane divine: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, credință primită la sfântul Botez, prin care Biserica ne-a primit în sânul ei. Cine pierde acești trei ducați, nici Biserica nu mai are ce-i face. Dar ca să nu-i pierdem, ne vine în ajutor Maica Bisericii. De aceea, s-o invocăm cu credință: Maica Bisericii, roagă-te pentru noi!
