Search
Close this search box.

Trupul și Sângele Domnului (B) – 1

Ex 24,3-8

 Evr 9,11-15

Mc 14,12-16.22-26

O călugăriță augustiniană pe nume Juliana de Liege, din Belgia, încă din tinerețea ei a avut o venerație deosebită față de preasfântul Sacrament motiv pentru care întotdeauna tânjea după o sărbătoare specială în onoarea lui. Se spune că această dorință ar fi fost amplificată și de către o viziune a Bisericii sub formă de luna plină. O lună care era perfectă însă avea un punct negru care semnifica absența unei sărbători a preasfintei Euharistii. Prin urmare și-a făcut cunoscută ideea unui preot Robert de Thorete, care mai târziu a devenit episcop de Liege dar și altora, și într-un final și papei Urban al IV-lea. Toate acestea a dus la celebrarea Trupului și Sângelui Domnului, sărbătoarea Corpus Domini, care a fost introdusă în calendarul bisericii în 1264.

Unii dintre voi cu siguranță vă întrebați despre ce tot vorbesc eu aici! Așa că vă rog să îmi permiteți să explic faptul că astăzi celebrăm solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului, cunoscută ca Corpus Cristi sau în zona noastră, Joia Verde. În primul rând, care este oare scopul acestei sărbători a Trupului și Sângelui Domnului? Scopul este acela că, această sărbătoare specială este celebrată ca un memorial al lui Isus care și-a dat viața pentru mânuirea noastră. Această sărbătoare este de asemenea celebrată și ca memorial al momentului în care Isus a instituit preasfânta Euharistie și a poruncii sale de a o celebra.

Imagini pentru corpus DominiExistă, probabil, trei mistere centrale în credința catolică, creștină. Primul mister este Isus însuși. Dumnezeu care a devenit om și a murit pentru noi. Al doilea este preasfânta Treime iar al treilea mister este Euharistia. Sărbătoarea pe care o celebrăm astăzi are rolul de a ne face mult mai atenți asupra realității lui Isus, prezent sub forma pâinii și a vinului.

În textul evangheliei de astăzi am avut ocazia să auzim că Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus: „Luaţi, acesta este trupul meu! Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi.  Şi le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi.(v. 22-24). Pe scurt, Isus ne poruncește să celebrăm sacramentul sfintei Euharistii, să mâncăm trupul său și să bem sângele său.

Însă problema este că unele dintre statistici sugerează faptul că o vastă majoritate a catolicilor nu mai cred că Isus este cu adevărat prezent sub forma pâinii și a vinului, crezând în schimb că aceasta este numai o formă simbolică a prezenței sale. Însă experiența vie a Bisericii nu face nimic altceva decât să ne dovedească contrariul.

Pe lângă faptul că avem numeroase miracole Euharistice pe care am putea să le amintim, mai există și mii de povești care pot fi relatate despre Euharistie și despre realitatea ei. Aceste povești au teme comune, asemănătoare, însă toate acestea vorbesc despre experiența Domnului înviat întâlnită în momente de încercare.

De ce avem nevoie de o sărbătoare a Euharistiei? O sărbătoare asemenea acesteia ne oferă oportunitatea de a oferi lui Dumnezeu mulțumirile noastre comune pentru constanta prezență a lui Cristos cu noi, prezență care este vizibilă în preasfânta Euharistie. Este de asemenea și o oportunitate pentru noi, de a căuta o mai bună înțelegere a sacramentului Trupului și Sângelui lui Cristos și de a ne pune în ordine atitudinea conform ei, din moment ce Euharistia este sacramentul vieții, care, dacă o ratăm, pierdem, am putea primi exact efectul opus. După cum și sfântul apostol Paul le spunea Corintenilor Căci cine mănâncă și bea nesocotit trupul, își mănâncă și își bea propria condamnare.  De aceea sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi și mulți au murit. (1Cor 11, 29-30)

Euharistia face prezentă pentru noi moartea și învierea mântuitoare a lui Isus Cristos. Noi suntem capabili să fim parte a actelor de mântuire ce au avut loc în Vinerea Sfântă și în Duminica Paștelui. Ni se reamintește că trebuie să oferim mulțumire pentru acest sacrificiu al lui Isus. În același timp, am putea obține și acel sens de libertate spirituală ce izvorăște din acest eveniment.

Însă de ce oare mulți dintre noi, care primesc Euharistia nu au parte de această experiență radială de transformare? Probabil următoarea povestioară pe care o voi spune va face mult mai multă lumină asupra acestei întrebări. O echipă de ruși și americani au pornit într-o expediție comună. În stocul lor de mâncare se afla și pâinea rusească neagră. Era bună la gust însă destul de tare pentru dinți. În timpul unei mese, un american a mușcat dintr-o bucată de pâine neagră și și-a rupt un dinte. În secunda următoare a aruncat peste bord acea pâine strigând: pâine comunistă bună de nimic. Însă unul din ruși de la bord i-a spus, nu pâinea comunistă nu este bună de nimic, ci dintele capitalist este cel putrezit. Dacă noi nu experimentăm puterea transformatoare a preasfintei Euharistii, nu e din cauza că Euharistia nu e bună de nimic, ci din cauza credinței noastre putrezite.

Am mai găsit o poveste, însă de data aceasta despre o tânără femeie care avea grijă de mătușa ei învârstă. Mătușa ei moștenise o sumă enormă de bani de la fratele ei decedat însă niciodată nu menționase aceasta, nimănui. Pe patul ei de moarte, aceasta și-a chemat nepoatași i-a spus, Tu ai fost bună cu mine. Așa că doresc să te recompensez. I-a aceasta bluză ruptă a mea și poart-o până când vei deveni bogată. Nepoata și-a exprimat recunoștința însă era destul de dezamăgită. Ea spera ca mătușa ei să îi lase măcar un ceas sau un inel. Așa că a îngropat bluza în fundul sertarului din biroul ei. Între timp, mătușa murise. Un an mai târziu nepoata s-a îmbrăcat cu acea flanelă în timp ce făcea niște treabă în grădina casei. La un moment dat a simțit ceva în buzunarul flanelei. A găsit o cheie de care era legat un bilețel.  În cutia pe care a deschis-o cu acea cheie a descoperit faptul că mătușa ei îi lăsase titlul de moștenire a unei sume enorme de bani, de 300 000 de dolari. Morala acestei povești, este aceea că noi adesea ratăm comorile ce ne sunt înmânate din cauza faptului că nu ne rezervăm timp pentru a ne uita.

Iar morala acestei povești se aplică și asupra sărbătorii de a astăzi, a Trupului și Sângelui Domnului. Că noi putem rata comoara Euharistiei din cauza faptului că nu ne rezervăm timp pentru a ne uita, pentru a reflecta asupra misterului acesteia. În fiecare an, Biserica se oprește să mediteze asupra Euharistiei însăși. Cu toate că celebrăm Euharistia în fiecare zi a Domnului, în această zi specială suntem invitați să reflectăm asupra învățăturilor și evenimentelor despre Cristos.

În încheiere să nu uităm să ne apropiem astăzi de Euharistie cu o credință mult mai mare în adevărata prezență a lui Isus în Euharistie mult mai vie, pentru a putea avea parte de experiența puterii mântuitoare și a iubirii transformatoare a lui Dumnezeu. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?