Mc 12,18-27
Pe vremea lui Isus exista un grup de evrei care negau cu desăvârșire exista unei vieți după moarte. Însă Isus îi respinge cu ușurință prin referința la faptul că Dumnezeu se numește pe sine însuși, Dumnezeu lui Abraham, Dumnezeu lui Isac și Dumnezeul lui Iacob, după cum citim în cartea Exodului. Însă Isus, adaugă că Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
În zilele noastre, fără a respinge categoric exista unei vieți după moarte, multe comunități protestante susțin că învierea celor care au murit va avea loc numai la sfârșitul timpului. Ei se bazează pe afirmația lui Isus din evanghelia după Ioan, când spusese că eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Aceștia mai susțin și că credința catolică în mijlocirea sfinților este neacceptabilă. Fiindcă oameni care au murit, spun ei, nu au cum să acționeze, să mijlocească. Și totuși, argumentarea lui Isus din textul evangheliei de astăzi este și rămâne foarte validă ca și respingere a poziției, a afirmațiilor protestante.
Apoi, Isus îl asigură pe tâlharul căit, care se afla răstignit pe crucea alăturată lui, că în aceiași zi va fi cu el în paradis. Și iarăși, în a doua scrisoare a sfântului apostol Paul către Corinteni, apostolul spune că ne place mai mult să părăsim trupul şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu. Pe lângă aceste texte mai sunt și multe altele care susțin același lucru, care dovedesc faptul că sfinți sunt acum cu Dumnezeu și sunt mai vii ca niciodată. De aceea nu trebuie să ne fie frică să îi chemăm în ajutor.
