Mc 12,28b-34
În textul evangheliei de astăzi, vom vedea cum Isus a rezumat toate datoriile omului, ale creștinului față de Dumnezeu într-o singură poruncă, aceea de a-l iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta! A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Însă Cristos nu s-a oprit aici ci a dat un exemplu, despre un evreu sărac, care se afla în primejdie, dar care a fost salvat, într-un final de către un bun Samaritean. Acest biet om fusese prădat de către hoții, care l-au lăsat aproape mort și plin de răni. A fost lăsat acolo 
să zacă de către cei care se presupunea a fi prieteni lui, fiind îngrijit de către un străin, un samaritean, dintr-un popor care era disprețuit de către evrei, detestați, cu care nu voiau să aibă de-a face. Este trist să observăm cât de egoiști pot fi unii oameni de rang înalt, cât de multe scuze pot scoate oameni doar pentru a evita problemele. Însă adevăratul creștin are de partea lui legea iubirii, scrisă în inima lui. Duhul lui Cristos locuiește în el. Imaginea lui Cristos este reînnoită în sufletul său.
Parabola după cum vom putea observa este o minunată explicare a legii iubirii față de aproapele, iubire pe care va trebui să o arătăm tuturor, indiferent de poporul de care aparține sau de oricare altă diferență. Este o datorie a noastră, a tuturor, de a ajuta pe toți cei care se află în nevoie.
