Gen 3,9-15
2Cor 4,13-5,1
Mc 3,20-35
Un preot care a trăit în secolul trecut, pe nume Clovis Chappell, obișnuia să spună, ori de câte ori avea ocazia o poveste despre două bărci cu pedale. Ambele bărci au părăsit Memphis-ul aproximativ în același timp, călătorind pe râul Mississippi spre New Orleans. În timp ce călătoreau, unul lângă altul, un marinar de pe una din aceste bărci a făcut la un moment dat o remarca asupra ritmului încet de a merge a celeilalte bărci. Cuvinte dure s-au schimbat între ei iar provocarea a fost făcută. Iar cursa a început. Întrecerea a devenit una vicioasă în timp ce cele două bărci călătoreau rapid spre sud.
La un moment dat una dintre aceste bărci a început să rămână în urmă, din cauza combustibilului insuficient. Cu toate că fusese destul cărbune pentru călătorie, această barcă nu avusese si pentru cursă. În timp ce barca rămânea în urmă, un marinar tânăr a luat o parte din încărcătura de la bordul bărcii și a aruncat-o în cuptoare. Când au văzut marinari cum ard rezervele care le aveau, au început și ei să arunce în cuptoare tot ceea trebuiau să transporte la destinație. Într-un final au reușit să câștige cursa, însă și-au ars toată marfa de la bord.
Dumnezeu ne-a încredințat și nouă o încărcătură, copii, soți sau soții, prieteni. Munca noastră principală este aceea de a ne asigura că această încărcătură ajunge la destinație. Și totuși, când programul începe să aibă prioritate față de persoanele dragi, aceste persoane ajung să sufere. Cât de multă încărcătură suntem dispuși să sacrificăm pentru a obține locul numărul unu? Cât de multe persoane nu ajung niciodată la destinație din cauza agresivității unui căpitan competitiv?
Textul evangheliei de astăzi, are un singur scop. Sfântul evanghelist Marcu dorește să scotă în evidență cine este cu adevărat frații și surorile, rudele Domnului. Sfântul evanghelist Marcu dorește să definească cine sunt vedetele, sau VIP-urile din Biserică, din împărăția lui Dumnezeu.
Astfel, vom ajunge să observăm faptul că sunt patru tipuri de oameni care se aflau în jurul Domnului. De aceea în continuare, vom lua pe rând aceste categorii de persoane pentru a vedea cine sunt și ce e cu ele.
În primul rând e mulțimea. Această mulțime îl urma pe Domnul, nu din cauza faptului că îl iubea. Ei îl urmau pe Domnul nu datorită faptului că credeau în el. Această mulțime îl urma pe Domnul pentru faptul că aveau nevoie de ceva de la Dumnezeu.
Domnul le-a dat să mănânce. Popularitatea lui Isus deja se răspândise în lung și lat. Domnul înmulțise pâinea și oameni veneau pentru a vedea dacă este adevărat, dacă s-a întâmplat cu adevărat. Prin urmare, ei au venit în grabă la Isus doar pentru faptul că aveau nevoie de ceva de la Isus. Aceasta este prima categorie de persoane din jurul lui Isus, mulțimea.
A doua categorie de persoane care se aflau în jurul lui Isus era compusă din rudele sale, familia sa. Adică mama și verișori lui. Veri care se aflau în jurul lui Isus au descoperit faptul că adesea Isus spunea unele lucruri care aparent sunau nebunești. Ei credeau că Isus începe să își piardă mințile din cauza faptului că nu mâncase nimic. Le era rușine de gândul că ei ar putea fi rude cu cineva care își pierduse mințile așa că doreau să îl forțeze să se întoarcă acasă. Aceasta este cea de-a doua categorie de oameni care se aflau în jurul lui Isus.
Ce-a de-a treia clasă de oameni care se aflau în jurul lui Isus era formată din dușmani lui. Cărturari și farisei. Evident e faptul că, în momentul în care Isus înmulțea pâinile, în momentul în care Domnul vindeca bolnavi și învia morți, singurul lucru pe care îl puteau spune dușmani lui era faptul că el Îl are pe Beelzebul! Și: Cu ajutorul căpeteniei demonilor îi scoate pe demoni. Aceștia sunt dușmani Domnului.
Și nu în ultimul rând, cel de-al patrulea grup de oameni, de persoane care se aflau în jurul Domnului erau cei credincioși lui. Nu erau rude de sânge, nu erau legați în nici un mod cu excepția credinței și a iubirii. În momentul în care alți oameni i-au văzut, și-au amintit de prezența lui Isus.
Patru categorii de persoane, mulțimea, rudele și familia Domnului, dușmani si cei cu adevărat fideli lui.
În ziua de astăzi, în acest timp, moment în care trăim, încă putem să clasificăm oameni din Biserică după aceste patru categorii de persoane.
În primul rând e mulțimea. Această mulțime e formată din acele persoane care vin la Domnul pentru faptul că au nevoie de ceva de la el. Întrebați-vă pe voi înșivă. De ce sunt creștin? Sunt creștin pentru că m-am născut creștin sau pentru că părinți mei sunt creștini? Sau pentru că toți cei din jurul nostru sunt creștini?
Suntem noi creștini? Dacă veți răspunde la această întrebare prin a susține că motivul pentru care sunteți creștini e pentru că aveți nevoie de ceva de la Biserică, dacă motivul pentru care sunteți creștini e faptul că toți ceilalți sunt creștini, dacă motivul pentru faptul că participați la sfânta liturghie e că sunteți prieten cu vrun preot sau vro persoană consacrată, în aceste cazuri, angajamentul nostru ca și creștini nu este unul bun, corect, ceva e greșit la el.
Aceste persoane vor ajunge să își schimbe religia dacă ajung să gândească că Dumnezeu nu le-a îndeplinit rugăciunile. Aceste persoane vor ajunge să refuze să meargă la biserică în momentul în care își vor pierde locurile de muncă, parteneri de viață, iubiți sau iubitele. În fața dificultăților și a încercărilor vor renunța imediat la credința lor spunând că La urma urmei, sunt creștin pentru că părinți mei sunt creștini. Primul grup de oameni e mulțimea. Facem noi parte din mulțime?
Al doilea grup de oameni e format din familia Domnului. Ei erau legați de Domnul prin sânge. Și totuși ei au fost cei care au crezut că Isus deja făcuse prea multe lucruri nebunești. Că Isus deja făcuse prea multe lucruri de neimaginat. Prin urmare nu aveau cum să îl accepte. Mai bine l-ar fi acceptat acasă.
Din păcate există creștini, care sunt asemenea familiei lui Isus. Aceștia sunt numiți creștini de cafenea. Ei sunt cei care aleg ceea ce doresc și acele lucrurile care nu le doresc vor fi o rușine, ei nu o vor duce la îndeplinire, chiar de ar fi o poruncă a lui Dumnezeu.
Isus nu se ia de afacerile lor. Ei merg la Biserică. Ei devin creștini, catolici. În fiecare Duminică însă Domnul nu are voie să se lege de ceea ce fac ei. Domnul nu are voie să se lege de viața lor intimă. Fiindcă aceasta le aparține. Nu au cum să abandoneze aceasta. Nu au cum să renunțe la aceasta pentru Dumnezeu. Mai degrabă uită că sunt creștini, catolici, dacă ați fi unul cu siguranță ați include și problemele și rușinea.
Al treilea grup de persoane sunt dușmani. Ei sunt cei care sunt împotriva bisericii și a lui Dumnezeu. Probabil că nici unul dintre noi nu aparține acestei categorii de persoane.
Însă care dintre noi aparține acestui ultim grup de persoane? Care nu sunt legați între ei nici de sânge, și de nimic altceva decât de iubire.
Prin urmare, sunt patru categorii, clase de oameni, mulțimea formată din cei care se apropie de Domnul pentru faptul că doresc ceva de la el și pentru că e la modă să fii cu Domnul.
Familia care sunt legați prin sânge însă care nu îl pot tolera pe Isus făcând atât de multe lucruri nebunești și ridicole. Care nu îl pot aduce pe Domnul în patul în care dorm. Care nu îl pot aduce pe Domnul în calculatorul cu care lucrează la servici. Care nu pot tolera prezența Domnului în treburile lor personale și private, care sunt și dușmani ai Domnului.
Și desigur, sunt cei care duc la îndeplinire voința sfântă a lui Dumnezeu.
Patru opțiuni, patru alegeri. Cărui grup aparțininem cu adevărat?
Însă să avem grijă să nu fim farisei, să ne credem atât de drepți și să sărim imediat la cea de-a patra categorie, spunând că Eu aparțin celui de-al patrulea grup. Iar asta în adevăratul sens al cuvântului, cu toți am fost dușmani Domnului, cu toți am fost făcut parte din acele persoane care îl urmează pe Domnul însă care nu reușesc să facă ceea ce face el.
A fost odată un conducător spiritual hindus care era renumit în comunitate ca fiind un om extrem de înțelept. Însă exista și un băiețel care dorea să arate tuturor că acest om nu era chiar atât de înțelept precum se crede, așa că sa apropiat de acest om bătrân și i-a spus, am un pui de găină în mână, îmi poți spune dacă este mort sau viu? Ei bine, cu toți ne dăm seama că dacă bătrânul ar fi spus că Este viu în secunda următoare băiatul ar fi omorât puiul cu mâna pentru a dovedi că s-a înșelat. Dar dacă bătrânul ar fi spus că Este mort băiatul i-ar fi dat drumul pentru a arăta că este viu. Așa că bătrânul i-a spus că Răspunsul la întrebarea ta se află în mâinile tale.
Aveți patru alegeri. Doriți să fiți o persoană din mulțime? Doriți să fiți un dușman al Domnului, sau un catolic de cafenea sau doriți să fiți un adevărat prieten al Domnului?
Răspunsul se află în mâinile voastre. Atât sper, ca răspunsul să fie cel corect. Amin
