Mt 5,43-48
În textul evangheliei pe care îl vom auzi la această sfântă Liturghie, vom avea ocazia să ascultăm, după părerea mea, una dintre cele mai dificile porunci ale lui Isus, poruncă care sună cam așa Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută (v.44). Însă apare întrebarea, cum putem face aceasta din moment ce Isus însuși adesea, adresase cuvinte destul de dure împotriva fariseilor și a cărturarilor? Pe deasupra, această poruncă se împotrivește și tendinței naturii noastre de a răspunde înapoi cu aceiași monedă, de a răspunde răului cu rău celui care ne-a rănit sau urându-i pe dușmani noștri sau chiar blestemându-i pe cei care ne persecută. Însă Isus ne mai spune să îi iubim pe dușmani noștri.
Pentru el, dușmani, nu erau doar acele persoane pe care nu le plăcem sau care sunt respingătoare, care reușesc să ne intre pe sub piele, sau care ne conduc pe o cale greșită, ci și acele persoane care ne urăsc, care doresc să ne facă răul și care sunt gata mereu să ne rănească iar uneori ba chiar să ne și ucidă. Dacă ați observat, Isus nu ne spune că va trebui să ne placă de dușmani noștri sau să fim de acord cu comportamentul sau credințele lor. Mai degrabă, ne spune Isus, să nu dorim răul dușmanilor noștri. Va trebui să ne îngriji de ei, va trebui să fim gata oricând să ne sacrificăm pentru ei, va trebui să fim gata să îi iertăm. Cu toți știm că aceasta e imposibil de realizat, însă să nu uităm faptul că pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil.
