Mt 13,24-30
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi ne va prezenta una dintre cele mai cunoscute parabole, cea a neghinei și a grâului. Neghina, în acele timpuri din Biblie, era o planta care nu se putea cultiva fiindcă avea tendința de a crește mult peste plantele dorite, sufocându-le în același timp. În cartea lui Iob, neghina este descrisă ca fiind dezgustătoare sau chiar sufocantă. Acestea sunt și erau plante toxice care, în faza inițială de creștere, se aseamănă foarte mult cu planta ei rudă, grâul motiv pentru care era și 
extrem de greu de distins, care e una și care e cealaltă. Iar răspunsul pe care îl oferă stăpânul, îl cunoaștem cu toți că dacă încerci să smulgi neghina, odată cu ea riști să smulgi și grâul.
În Vechiul Testament, prin neghină se face referință la nedreptate, la lipsa dreptății după cum putem observa și în cartea profetului Osea. Însă în Noul testament, prin neghină se face referință la copii răi care locuiesc în lume împreună cu copii lui Dumnezeu. Această parabolă mai face referință și la inimile noastre care sunt pline atât de neghină cât și de grâu. Inimile noastre sunt locul în care se duce lupta dintre bine și rău, război care se termină abia cu ultima noastră suflare. Această separare dintre bine și rău va avea loc abia la judecata noastră finală.
De aceea va trebui să nu abandonăm această luptă oricât de negru sau de greu ni s-ar părea. Și să ținem minte că orice inimă, oricât de rea ar fi tot are un colțișor de bine, o parte bună a ei.
