Rom 12,1-2,9-13
Ps 144
Mt 22,35-40
Iubirea este atât un angajament cât și un sacrificiu
Dragi miri, iubiți credincioși, auzim în ziua de astăzi, mai ales, cuvântul iubire atât de des și are atât de multe semnificații, fiecare semnificație depinzând de contextul în care este folosit. Însă, în momentul în care Isus spune că trebuie să îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele ca pe noi înșine, în limbajul scripturistic, el vorbește despre un tip special de iubire, o iubire dumnezeiască, lipsită de egoism, o iubire plină de și care e dispusă să se sacrifice pentru noi în fiecare clipă, în fiecare moment. Iubirea adevărată nu este doar un sentiment sau o emoție care schimbă, care schimbă atât viața cât și persoana, care schimbă totul. Iubirea adevărată este un angajament, un sacrificiu al unei persoane 
pentru celălalt. Iubirea adevărată este și angajamentul, sacrificiul unuia față de celălalt la care se angajează astăzi, să le respecte să le practice pe parcursul întregii lor vieți, acești doi tineri care au ales să se unească astăzi în fața lui Dumnezeu. Prin urmare, vedeți ce lucru minunat și dumnezeiesc este căsătoria creștină, o promisiune de fidelitate și de sacrificiu propriu ce ține și cuprinde întreaga viață.
Despre acest sacrificiu de sine, propriu, am avut ocazia să auzim la prima lectură care tocmai s-a citit la această sfântă Liturghie, adică în scrisoarea sfântul apostol Paul către Romani, în care suntem îndemnați, de către apostol, la sacrificiu propriu, a trupurilor noastre ca jertfă vie, sfântă și plăcută față de și lui Dumnezeu. Însă acest îndemn, sunt de părere că se aplică la fel de bine și asupra căsătoriei. Astfel îl putem auzi pe apostol Paul spunându-vă vouă dragi miri Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiți trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. (Rom 12,1)
Pe durata vieții voastre de căsătorie, _________ și ___________ vă veți oferi într-adevăr, pe voi înșivă, lui Dumnezeu dar și unul altuia în foarte multe moduri. Dar mai ales vă veți oferi, cu adevărat, trupurile lui Dumnezeu, și unul altuia ca pe o jertfă vie. Unul din modurile cele mai bune în care ne putem sacrifica e prin a trăi ca adevărați discipoli ai lui Cristos, mai ales în momentele în care acest lucru devine o contra cultură, o cultură veche față de cea actuală, când acest fapt este unul contrar a tot ceea ce ne învață societatea de astăzi, dar mai ale perioada comunismului din care am ieșit, asemănător cu zicala Fiecare pentru el.
Prin urmare, apostolul Paul, ne-a mai spus în textul primei lecturi pe care tocmai am auzit-o că Nu vă conformați acestei lumii, ci schimbați-vă prin înnoirea minții, ca să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit. (Rom 12,2).
Această idee de sacrificiu de sine, propriu în cadrul vieții de căsătorie mai este exprimată și într-un alt text din cadrul Noului Testament, text luat tot din scrierile sfântului Postol Paul, însă de data aceasta o scrisoare adresată Efesenilor, în care spunea că Bărbaților iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea. (Ef 5,25)
Însă apare întrebarea, cum a iubit Cristos Biserica? Iar răspunsul îl găsim tot în același text din scrisoare unde apostolul ne spune că s-a dat pe sine pentru ea. Isus a iubit atât de mult Biserica încât și-a dat viața pentru ea, a iubit atât de mult Biserica încât a vărsat până și ultima picătură de sânge pentru ea pe muntele Calvar.
Prin urmare, dragi miri, Cristos vă invită și pe voi astăzi la același tip de iubire unul față de celălalt. O iubire atât de mare încât să îi facă pe soți să își iubească atât de mult soțiile încât să fie dispuși oricând să își sacrifice viața pentru ele, pentru soțiile lor, până la ultima picătură, până la sfârșit, după cum și Cristos și-a dat viața pentru Biserică. Amin.
