Rom 8,31b-35,37-39
Mc 10,6-9
Unul dintre cele mai frumoase locuri în care vă puteți unii destinele e aici în fața altarului lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu e cea care ne-a adus pe toți la existență, iar din acel moment ea nu a încetat nici măcar o clipă să ne iubească în singurul mod în care poate și știe, necondiționat și pentru totdeauna, cu o iubire ce nu poate fi câștigată sau meritată vreodată. Tot iubirea lui Dumnezeu, dragi miri, a fost cea care va adus împreună. Iubirea sa este cea care va adus aici astăzi. Și tot iubirea sa va fi cea care vă va ajuta să vă rostiți promisiunile în sacramentul pe care urmează să îl primiți, care vă va ajuta să rămâneți împreună pentru toată viața.
După aceea, întreaga voastră siguranță va sta în această fidelitate a iubirii lui Dumnezeu. Este singurul lucru stabil în această lume aflată într-o continuă schimbare de care putem fi siguri. După cum spunea și sfântul Apostol Paul Nimic nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru. (Rom 8,39)
Nici o ființă umană nu este făcută una pentru cealaltă. Fiecare ființă umană este făcută pentru Dumnezeu. Căsătoria nu a fost făcută în ceruri. Nu există viață de căsătorie prefabricată. Ele au loc doar aici pe pământ, zi după zi, prin sacrificiul la care sunt chemate ambele persoane. Viața de căsătorie nu este făcută de ceea ce vine în mod natural. Și aceasta e important, însă viețile de căsătorie sunt făcute de ceea ce nu vine în mod natural, normal, ci prin sacrificiu propriu, prin jertfirea de sine. În curând și voi veți afla costul pe care îl presupune iubirea, că limbajul iubirii este sacrificiul. Veți avea foarte multe oportunități în care să vă exprimați acest limbaj.
Odată, un profesor și-a început ora de curs asupra căsătoriei prin a spune că viața de căsătorie este un inel cu trei cercuri. Primul inel este cel de logodnă apoi cel de căsătorie iar apoi este și cel de suferință. Studenți au început imediat să râdă crezând că este o glumă.
Într-o zi un preot vorbea unei mulțimi despre căsătorie, la un moment dat l-a citat pe Chersterton spunând că cele mai incompatibile persoane din lume sunt femeia cu bărbatul. După ce și-a terminat discursul, o femeie a venit la el și a spus Părinte, am fost căsătorită timp de 50 de ani. Mi-aș fi dorit să fi auzit atunci această expresie când m-am căsătorit. Timp de cincizeci de ani ea tot încercase să își schimbe soțul, însă din câte s-a văzut fără a avea vrun succes.
Iubirea voastră față de Dumnezeu, și iubirea pe care o aveți unul față de celălalt, va trebui să o revărsați, să o îndreptați și spre ceilalți. Acum la începutul vieții de căsătorie vă veți lăsa tatăl și mama. Propria voastră familie va deveni prima voastră prioritate. Însă voi va trebui să continuați să vă onorați și să vă iubiți părinți. Va trebui să aveți o iubire mai specială față de cei vor veni la voi dar care sunt în nevoie. Domnul nostru se identifică pe el însuși cu cei mai mici dintre acești frați ai noștri.
Scriptura ne spune că în cadrul căsătoriei doi devin unul. Însăși această intimitate e cea care este atât agonia cât și extazul vieții de căsătorie, cea mai mare plăcere dar și cea mai mare povară. Intimitatea și vulnerabilitatea merg împreună. Iubirea este cea mai mare bucurie, de aceea nu există o suferință mai mare decât aceea care este provocată de iubire. Extazul fără agonie, suferință este o înșelătorie, spunea cineva.
În căsătorie doi devin unul însă ei trebuie să rămână doi, două persoane unice bine definite care nu trebuie să se manipuleze una pe alta sau care să caute să o suprime pe cealaltă sau cum se mai spune la noi în zonă să o țină sub papuc. Fiecare trebuie să respecte unicitatea, libertatea și conștiința celuilalt, dar să își împărtășească în mod egal responsabilitățile.
Căsătoria este o carieră. Și asemenea tuturor carierelor cere o pregătire îndelungată, muncă grea și jertfire de sine. Însă căsătoria nu este doar o carieră ci o carieră multiplă. Învățământul, de exemplu este o carieră foarte importantă, mare. Toată învățătura care se primește în școala elementară, generală, în Liceu sau facultate, nu se compară cu învățătura care se primește în cadrul familiei, în special în primi trei ani ai vieții. Gândiți-vă la un sculptor. Ce e o figură umană sculptată și cizelată dintr-un bloc de piatră, până și statuia lui David sculptată de Michelangelo, pe lângă a da trup, sânge, și nemurire unui copil? Căsătoria este cea mai mare și importantă participare la puterea creatoare a lui Dumnezeu.
Căsătoria este o carieră multiplă care cere multiple abilități. Cere răbdarea de a învăța, tehnica unui psiholog, diplomația unui om de stat, dreptatea unui judecător, umorul unui comedian, compasiunea unui confesor, filosofia unui om de afaceri care spune că clientul are întotdeauna dreptate.
Familia este prima societate de care aparținem. Noi ne-am născut într-o familie nu într-o Biserică. Însăși numele nostru ne identifică ca membri ai unei familii. Ritul Botezului, care ne introduce în Biserică, spune că părinți sunt primii mărturisitori ai credinței pentru copilul vostru, prin cuvânt și faptă, prin Isus Cristos Domnul Nostru. Acest fapt este confirmat și de către știința de astăzi care ne spune că primii trei ani din viață sunt cei mai importanți în dezvoltarea unei persoane.
Familia este unitatea fundamentală a societății și a Bisericii; după cum funcționează familia tot la fel funcționează și Societatea și Biserica. Dacă societatea și Biserica nu merg bine astăzi, e din cauza faptului că familia se află într-o criză fără precedent în istorie. Libertatea personală este ridicată la un nivel atât de mare încât orice încercare de angajament este văzut ca o amenințare asupra independenței în loc să fie ca o expresie a personalității. Într-o astfel de cultură, familia, care implică un angajament permanent și o mulțime de jertfire de sine nu o duce prea bine. Individualismul extrem și capitalismul neobosit produce niște ființe autonome, competitive și cel mai rău consumiste.
Scopul familiei este acela de a crește ființe umane. Iar funcția principală a familiei creștine e aceea de a crește niște ființe umane creștine. Fapt ce nu poate fi subordonat nici unui alt proiect. De aceea va trei să facem ca familia noastră să funcționeze. Va trebui ca familia pe care o întemeiați astăzi să o faceți să funcționeze. Fiindcă nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Amin
