Is 50,5-9a
Iac 2,14-18
Mc 8,27-35
Se spune că unul dintre oficialitățile Romane primisese sarcina de a completa certificatul de moarte al lui Isus. Acest certificat conținea detalii precum, numele, înălțimea, vârsta, culoarea ochilor, sexul, numele tatălui, numele mamei, orașul de naștere, ocupația, adresa permanentă, proprietățile deținute la momentul decesului, crima comisă, cauza morții, data morții și alte detalii de înmormântare.
Încercarea de a răspunde la acest certificat de deces al lui Isus, ne ajută să apreciem acele puține lucruri pe care le cunoaștem despre detaliile externe asupra vieții lui Isus, Cum arăta Isus? Cum își petrecuse el primi ani din viața sa? Cum vorbea și râdea? Acestea și multe altele asemenea detalii nu ne sunt oferite în textele evangheliilor.
În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Domnul cum îi întreabă din nou pe discipoli săi, Cine spunea lumea că este el. Există atât de multe răspunsuri date, precum, Ioan Botezătorul, Ilie, și mulți alți profeți. Însă, când Isus îi întreabă Cine spun ei că este el? Petru îi răspunde că el este Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu.
Însă, în momentul în care Isus le spune că Fiul Omului va trebui să sufere și să fie respins de către bătrâni, marele preot și de cărturari, după care să fie ucis, iar după trei zile va învia, sfântul Petru obiectează. Petru imediat îl ia pe Isus deoparte și începe să îl mustre. El nu reușea să accepte că cel căruia i-a spus că este Mesia va fi omorât. Iar din cauza acestui tip de respingere, Isus îl mustră pe Petru spunându-i, Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor! (v.33).
De multe ori și noi reacționăm asemenea lui Petru în modul nostru de a înțelege cine este Dumnezeu. Cine este Dumnezeu pentru noi? Pentru mulți dintre noi, Dumnezeu este un Dumnezeu al confortului și al bunăstării, credem că Dumnezeu este unul care ne dă fericire și ne ajută să creștem în modul nostru de viață. Dumnezeu este bun dacă viața noastră este bună. Iată de ce nu reușim să acceptăm un Dumnezeu al misterului. Dacă simțim ceva rău în viața noastră, modul nostru în care îl vedem pe Dumnezeu devine cu totul altul. Însă să nu uităm că Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu numai al confortului și al bunăstării, el este și un Dumnezeu al misterului, încercărilor și al dificultăților. Dacă Dumnezeul nostru a suferit dificultăți și o viață miserabilă atunci și noi va trebui să suportăm încercările și dificultățile în viețile noastre. Noi ar trebui să cunoaștem modul în care trebuie să ne purtăm crucea durerii, suferințelor, încercărilor și dificultăților.
Cu ceva timp în urmă, un preot a fost nevoit să celebreze liturghia de înmormântare al unei bune prietene de-a lui care murise dând naștere celui de-al treilea copil, unei fetițe. Primul ei copil era tot o fetiță de numai 12 ani, iar cea de-a doua era o altă fetiță de numai 7 anișori. Când preotul a ajuns la amvom pentru a ține predica, s-a uitat pentru un scurt timp la acel tată cu cele trei fice ale sale, lângă el. Când i-a văzut, preotul nu a mai reușit să scoată din un cuvânt, știind că erau o familie fericită care s-a trezit dintr-o dată că unul dintre ei a plecat pe lumea cealaltă înaintea lor, așa că a spus credincioșilor din biserică să reflecteze fiecare în particular preț de câteva minute.
După sfânta Liturghie, preotul s-a dus să vorbească cu tatăl care i-a spus că nu reușește să înțeleagă ce dorește Dumnezeu de la el și de la familia lui, de ce s-a întâmplat aceasta. Iar preotul i-a spus că Într-o bună zi vei înțelege ce dorește Dumnezeu de la tine, însă nu acum, ci într-o altă zi.
După câțiva ani preotul s-a dus în vizită la tatăl acelei familii, de la care a aflat că fiica lui cea mai mare deja a terminat studiile și că are un loc de muncă foarte bun și că are o viață creștină foarte activă. Cea de-a doua fiică însă se află în liceu însă și ea este o un tânără foarte activă în grupul de tineri de la parohie, de la Biserică. Iar fiica cea mai mică se afla în clasa a VI-a și că era un ministrant. Tatăl nu se recăsătorise ci alesese să se concentreze asupra celor trei copii ai săi fiind totodată și avocat la o firmă foarte mare. La final, acel tată de familie, i-a spus preotului Acum înțeleg ce dorește Dumnezeu de la mine și de la familia mea. El dorește ca noi să fim instrumentele răspândirii veștii cele bune la ceilalți oameni.
Isus în textul evangheliei de astăzi ne spune și care este condiția pe care va trebui să o îndeplinească toți cei care doresc să fie ucenicii săi, Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! (v34). Cum acceptăm durerea, suferințele și dificultățile ce ne apar în cale? Să nu uităm că noi nu trebuie să separăm crucea de Cristos fiindcă aceasta este singura cale prin care putem face ca durerea si suferința să fie suportabile și pline de sens.
Am citit zilele acestea o poveste despre o gospodină care era foarte ocupată cu treburile casei, când deodată soțul a venit pe la spatele ei și a îmbrățișat-o tare purtând-o prin casă cu iubire. Soția suprisă i-a spus Dragul meu dar de unde această afecțiune subită? Soțul i-a răspuns că Preotul astăzi, în predica sa, a spus că va trebui să ne purtăm crucea de zi cu zi cu iubire.
O aplicare minunată a cuvintelor lui Isus asupra purtării crucilor de zi cu zi, aceea de a le purta cu iubire. Putem aplica această purtare a crucilor cu iubire si asupra oamenilor care ne consideră ca și cruci ale lor în viață. Punând aceasta în practică vom observa schimbarea ce va avea loc în toate relațiile noastre.
În încheiere, să nu uităm că este bine să îi punem și noi Domnului această întrebare: Cine sunt eu pentru tine, Doamne? Fiindcă doar prin a cunoaște cine suntem noi cu adevărat vom puteam înainta în viața noastră spirituală. Răspunsul Domnului va fi acela că suntem păcătoși, și că El singur este Cel Sfânt și că noi nu trebuie să uităm, asta, niciodată. Însă Isus ne asigură că de fiecare dată când săvârșim un păcat Domnul ne spune că nu păcatul nostru este cel care este repetat ci mila sa este cea care se repetă. Amin
