Mt 11, 25-30
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom avea ocazia să ascultăm rugăciunea pe care Isus o face Tatălui său ceresc pentru discipoli săi dar mai ales pentru noi toți. La începutul acestei rugăciuni Isus va spune Te preamăresc Tată Domn al cerului și al pământului. Aceast tip de preamărire a dat dovadă și sfântul Francisc de Asissi pe care îl comemorăm astăzi. Preamărire pe care o găsim mai ales în vestitul Cântec al creaturilor, dar și în întreaga sa viață.
Pe la finalul acestei rugăciunii Isus va spune că sunt blând și umil cu inima. Blândețe și 
umilință care stă baza vieții sfântului Francisc după momentul convertirii sale, moment în care a renunțat la toata averea care urma să o primească de la Tatăl său, negustor, și s-a dăruit cu totul lui Dumnezeu. Într-o lume sfâșiată de războaie, sfântul Francisc a devenit Cavalerul Domniței sărăcii, fiind și un refelex al evangheliei.
Ceea ce va trebui noi să ne însușim de la sfântul Francisc e ceea ce el însuși a lăsat triplei sale familii, frați minori, clarisele și terțieri, adică iubirea sa înflăcărată pentru Cristos cel sărac, pentru cruce și mai ales pentru Biserică.
