Gen 2,18-24
Evr 2,9-11
Mc 10,2-16 (10,2-12)
Am auzit zilele acestea o poveste despre un profesor de Engleză care i-a întrebat pe studenții săi care este cuvântul care denotă o căsătorie cu multe soții. Unul dintre elevi a răspuns că, Dom profesor, poligamia. Corect a răspuns profesorul. Dar o căsătorie cu doi soți, un alt elev a răspuns Dom profesor, bigamie. Corect a răspuns din nou profesorul. Dar căsătoria cu o singură soție?
Un alt student a ridicat mâna și a răspuns Dom profesor, monotonie. De fapt, elevul dorise să spună monogamie. Oricum, răspunsul acestui student a atins una din problemele principale din cadrul unei căsătorii, și anume, monotonia.
În textul evangheliei de astăzi, farizei scot în evidență faptul că legea mozaică le permite bărbaților evrei să divorțeze de femeile lor. Există un verset în cartea Deuteronomului în care scrie că dacă un om găsește ceva indecent în soția lui, să îi scrie un bilet de divorț, să îl de-a în mână și să o lase să plece din casa lui (24,1). Se asemenă cu aruncatul gunoiului în tomberon. Dar, cum ar fi dacă o soție ar găsi ceva indecent în soțul ei, ar putea ea oare să îi scrie un bilet de divorț, să îl de-a în mână și să îl lase să plece? Asta, din păcate nu este menționat nicăieri.
De ținut minte e că Isus nu neagă legea mosaică ce recunoaște divorțul. Ci acordă o interpretare expresiei ceva indecent. El scoate în evidență împietrirea inimilor lor, împietrire ce la forțat pe Moise să scrie această poruncă asupra divorțului. Împietrirea inimii este un termen al Vechiului Testament ce indică conștiința tare, împietrită dar mai ales închisă, o tendință de a păcătui și de a-l neasculta, cu voință deplină, pe Dumnezeu.
Când am auzit această expresie, împietrirea inimii, mi-am amintit de un fapt ce se petrece în cadrul cuplurilor căsătorite, de peste tot, adică de infidelitatea matrimonială, faptele incestuoase și abandonul copiilor din partea părinților. Sunt tați care lipsesc în mod frecvent, care își neglijează familia, care se abandonează, se avântă în brațele viciilor și în certuri cu soțiile lor. Un foarte mare număr de persoane tinere, conform unei statistici făcute acum câțiva ani, sunt deschiși și dispuși la sexul pre-matrimonial, aproximativ 40%, iar asta din cauza lipsei de ghidare, educație, înțelegerere și afecțiune din partea părinților.
Conform unui autor strain, multe cupluri trăiesc împreună fără a avea parte de beneficiul căsătoriei. Sarcinile pre-matrimoniale și fuga de acasă au ajuns să fie ceva obișnuit. Factori economici amenință tot mai tare unitatea căsătoriei, reușind să 
despartă tot mai multe familii. Existența eroticului în societatea noastră ce se află în forma diferitelor niveluri de pornografie, ce slăbește tot mai tare legătura căsătoriei. Traficul de droguri și folosirea drogurilor ilegale, contribuie și ele la distrugerea păcii și unității familiei și multe altele asemenea. Dezbinarea, violența, nedreptatea, eroticul, sexul-pre-matrimonial și multe alte probleme ale societății sunt doar o reflecție a ceea ce se întâmplă în familia de a astăzi dar mai ales cu cuplurile. Toate problemele societății de care tocmai am menționat sunt doar un produs al împietririi inimilor.
Însă, Domnul nostru se împotrivește acestora și ne învață că, căsătoria ar trebui să fie monogamică, permanentă și indisolubilă. Isus spusese aceasta prin a cita din cartea Genezei, Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă! (Mc 10, 6-9).
Invățătura lui Isus asupra indisolubilității și a permanenței căsătoriei pare că nu se prea potrivește în societatea noastră de astăzi. Societatea de astăzi, mai ales în unele state mai dezvoltate, acceptă divorțul ca un mod obișnuit de viață. Există doar două țări care, cred eu, încă nu au această lege a divorțului. Filipine și Irlanda. Țări ce sunt considerate a fi catolice. În aceste țări, există un curent, un fenoment, conform căruia, marile personalității din aceste societății, actori și mulți alți se căsătoresc în afara țării, fiindcă dacă simt că sunt incompatibilii vor putea divorța cu ușurință.
Însă, pentru restul, pentru cei care căsătoria este un legământ veșnic dintre un soț și o soție, dintre un bărbat și o femei, făcută în fața lui Dumnezeu însuși. Cuplurile fac aceasta împreună cu o promisiune pe care o rostesc în mod liber, 100% și nu doar jumi-juma, unul altuia. Acest legământ este diferit de un contract obișnuit ce asigură proprietățile sau altele. De exemplu, dacă dorim să închiriem un apartament, semnăm un contract prin care afirmăm pe ce perioadă dorim să îl luăm, să spunem că pe cinci ani. Căsătoria este diferită, iar asta fiindcă nu ține de ani pe care este închiat, ci este un contract cu o legătură, legământ, permanent.
Așa că apare întrebarea, cum putem face ca, căsătoria să funcționeze? Există mai multe moduri prin care un cuplu poate face ca, căsătoria lor să dureze veșnic. Astfel, în continuare vă voi oferi sugestiile unui vestit preot iezuit. Acesta sugera patru lucruri sau moduri.
Prima este o bună comunicare. Comunicarea, atât verbală cât și non-verbală este cel mai important element în cadrul căsătoriei. Iar asta fiindcă, oameni de succes datorează o foarte mare parte din accest succes al lor bunei comunicării. În același mod, oameni cu probleme, sunt în general persoane din viața căruia lipsesc abilitățile de comunicare. Se spune că 70% din timpul în care nu dormim, în care suntem treji, le petrecem comunicând, adică vorbind sau ascultând, cititind sau scriind. Iar 30% din acest timp este dedicat vorbitului. Prin urmare, acest element al timpului nostru devine unul foarte important, fiindcă vorbele aduc oameni împreună într-o relație.
Comunicarea înseamnă și uniunea cu sau a fi unit cu altul. Soțul și soția discută lucruri despre care au un interes comun. Ei mai discută într-un mod sincer și ceea ce îi deranjează unul la altul și nu să adune înăuntru până când vor răbufni. Mai este important și ca ei să discute despre speranțele și visurile lor. Cu toți avem vise însă dacă vă iubiți cu adevărat soțul sau soția va trebui să vă împărtășiți aceste vise ale voastre cu ei.
Al doilea este înțelegerea adevărată, autentică. De asemenea, important e să vă asigurați că vă înțelegeți soțul sau soția. Noi va trebui să înțelegem gândurile fiecăruia, stările și emoțiile. Cu toți avem gânduri diferite, stări și emoții diferite. Una din sarcinile căsătoriei este tocmai aceasta, de a le cunoaște, de a le suporta și de a înțelege intelectul și emoțiile pe care Dumnezeu le-a dat în partenerul vostru. Scopul nu este acela de a vă face partenerul să fie conform cu gândurile, stările și emoțiile voastre ci de a vă ajuta reciproc în a vă ocupa de acele sentimente individuale în moduri pozitive și sănătoase. Noi, de asemenea va trebui să împărtășim valorile vieții, virtuțile și principiile morale.
Al treilea este de a ne ocupa de problemele din căsătorie cum trebuie. Un soț bun și o soție bună se ocupă de propriile probleme împreună. Din moment ce se iubesc unul pe altul, este foarte important de a accepta greșelile unul altuia la fel de bine precum slăbiciunile. Iar asta fiindcă soția nu doar că s-a căsătorit cu un soț frumos, chipeș ci și cu mirosul corpului lui și cu toate celelalte. Tachinarea partenerului nu duce la nici o schimbare. Ci produce numai tensiune. O căsătorie bună nu este alcătuită din 50% partea ta și 50% partea lui. Ci necesită 100% din fiecare. Amintiți-vă ce a spus Joseph Sugarmen fiecare problemă are ascunsă în ea o oportunitate atât de puternică încât poate sterge definitiv problema. Cele mai mari povești de succes au fost create de către oameni ce au recunoscut o problemă și au reușit să o transforme într-o oportunitate.
Ultimul este doar cu ajutorul lui Dumnezeu, soții vor putea avea grijă de căsătorie cum trebuie. Dumnezeu își pune aprobarea sa plină de bucurie asupra căsătoriei și a ceremoniei din fața altarului. Cu ajutorul lui Dumnezeu soțul și soția mereu se vor iubi, accepta, bucura, ierta și se încrede cu ușurință.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte, Căsătoria poate că are loc în ceruri, însă îngrijirea ei trebuie să aibă loc aici pe pământ. Amin.
