Înţ 7,7-11
Evr 4,12-13
Mc 10,17-30 (10,17-27)
Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu (v.25)
Această afirmație a lui Isus, pe care am auzit-o în textul evangheliei de astăzi, îi include oare și îi atinge pe toți cei care trăiesc într-o stare de confort propriu? Îi atinge oare și îi include și pe toți cei care dețin afaceri mari, fabrici? Oare doar cei săraci sunt singurele persoane care vor intra în împărăția lui Dumnezeu. Răspunsul e clar, Nu.
De fapt, bani sau averea nu sunt mereu și obligatoriu ceva rău. Până și Isus se bucura adesea de mâncare, de petreceri și de adăpostul, cazarea, oferite de către prieteni lui mai înstăriți. De asemenea, cu bani, putem face o mulțime de lucruri bune, precum educația proprilor copii, sau pentru folosirea achiziționării a tot ceea ce avem nevoie sau pentru fapte caritabile. Însă cu bani putem face și o mulțime de fapte rele și rău în general. Cu bani se poate mitui, cumpăra voturi în special în timpul alagerilor, pentru a se angaja asisini sau pentru a abuza de anumiți oameni. Ceea ce trebuie să fie un mare, mare nu pentru bani și avere este opusul acesteia, opusul acestei valori, adică în loc ca un om să posede multe bogății, el să devină cel posedat de către acestea.
Pe de altă parte, sărăcia sau a fi sărac nu este neapărat o virtute în ea însăși. De exemplu, un sărac care își blestemă viața mereu fiindcă este sărac, a cărui singură obsesie este de a fi bogat asemenea apropelui său bogat este într-adevăr foarte sărac. Dar dacă, în ciuda sărăciei sale, el tot e capabil de a se întoarce la Dumnezeu, de a se ruga și de a se închina lui, fiind foarte activ în activitățile bisericii și în misiunea de a-și ajuta semenii, atunci sărăcia devine o virtute creștină. Detașarea de băgăția materială este o cale a atașmentului nostru de Dumnezeu.
Tânărul bogat din textul evangheliei de astăzi, a încercat să fie o personă bună prin a respecta toate prescrierile, regulile legii, religiei sale, ceea ce a și înfăptuit cu succes. Motiv și pentru care era atât de mândru de sine însuși. Însă când Isus a văzut aceasta, a fost atât de bucuros încât la invitat să fie un prieten apropiat lui, aproape de el, ba chiar un discipol al său. Poate se gândea deja să îl pună în locul lui Iuda Iscarioteanul. Însă ceea ce dorea Isus de fapt de la el era de a face ceva mai mult decât făcuse până atunci. Trist e că acestui tânăr bogat nu i-a prea plăcut propunerea lui Isus, de a-și vinde tot ce 
are și de a dat totul săracilor după care să vină și să îl urmeze pentru a moșteni viața veșnică, pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pentru noi, astăzi, a ne numi creștini nu este deajuns. Ar trebui să ne numim pe noi înșine creștini cu adevărat abia când reușim să îndeplim ceea ce ne cere Isus astăzi. Tânărul bogat din evanghelia de astăzi nu a putut accepta această învățătură și cerere a lui Isus fiindcă bogățiile lui nu îi dădeau drumul dar mai ales că el nu reușea să renunțe la aceste bogății. Din păcate, această atitudine a acestui tânăr băgat, adesea devine și atitudinea noastră.
Willi Hoffsuemmer, un preot catolic german, a spus la un moment dat o poveste despre un fondator al Biserici Metodiste, pe nume John Wesley, care avusese un vis. Acesta visase că a ajuns la porțile iadului la care a și întrebat, Ce fel de oameni sunt înăuntru, Catolici? Răspunsul care l-a primit a fost că Da, mulți. Dar anglicani? Da, mulți, i s-a răspuns iar. Dar luternai, baptișit și ortodocși? Răspunsul a fost mereu Da mulți. Dar metodiști? Cei mai mulți a fost răspunsul.
Wesley s-a supărat așa că s-a dus și la porțile raiului. A bătut la ușă și a adresat aceleași întrebări. Sunt catolici aici? Nu, nici măcar unul, a venit răspunsul. Dar anglicani? Nici din aceștia nici unul. Dar luternai, batptiși și ortodocși? Nu, nici unul, a fost răspunul pe care l-a primit.
Într-un final, a îndrăznit să întrebe, dar metodiști? Nici măcar unul. Wesley a rămas profund șocat, după care plin de disperare a întrebat. Ei bine, ce fel de oameni sunt în cer?
Răspunsul pe care l-a primit a fost, Doar creștini.
De fapt, ceea ce dorește Isus de la fiecare dintre noi este o totală dedicare a noastră, a ființei noastre creștini, lui. De exemplu, dacă sunteți deja căsătoriți, trăiți ca soț bun și soție bună și nu poftiți după alte persoane care sunt mai frumoase decât partenerul vostru, sau fiți un bun angajat sau angajată și multe altele asemenea.
În închiere vă invit să reflectăm asupra următoarelor patru afirmații ce ne vor ajuta să fim buni creștini,
- Aminteșteți că trebuie să renunți la ceva.
- Găsește bucurie în a da decât în a lua.
- Duți crucea, și nu bani, cu bucurie.
- Adu-ți aminte că bunurile materiale sunt trecătoare de aceea ai nevoie de bunuri care țin veșnic. Amin.
