Lc 12,1-7
Fariseii erau lideri recunoscuți în ceea ce privește teocrația lui Israel. Ca interpreți, le-a fost încredințată autoritatea de a învăța și de a interpreta legea. Ei sunt așa ziși învățați, din timpul lui Isus. Isus recunoaștea autoritatea lor când a spus mulțimii și discipolilor săi, Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei…(Mt 23,2).
Însă de ce oare i-a avertizat Isus pe discipoli săi să evite căile fariseilor? Evangheliști sunt de aceiași părere, în această privință, a lipsei lor de integritate…. dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! Ba mai mult, evangheliile amintesc de mai multe ori de exclusivitatea mândră a fariseilor. Ei disprețuiau și priveau de sus poporul, pe cei ignoranți care nu cunoșteau și nici nu se respectau toate regulile fariseilor. Aceștia evitau observațiile, regulile cele mai importante ale legii și insistau doar asupra celor exterioare, și pe deasupra nici nu le respectau pe cele impuse de ei.
A predica împărăția lui Dumnezeu este o responsabilitate enormă. Nu trebuie să ne permitem să stricăm această valoarea supremă cu mărturia noastă incoerentă. Un adevărat discipol al lui Isus, cunoaște modalitate prin care să înlăture această prăpastie dintre cuvânt și faptă. Integritatea și credibilitatea trebuie să fie caracteristicile tuturor martorilor împărăției lui Dumnezeu.
