Ier 31,7-9
Evr 5,1-6
Mc 10,46-52
Următoarea povestioară pe care vă voi spune, a avut loc înainte de a începe cel de-al doilea război mondial. Un om și-a luat soția, care era aproape de a da naștere, la un spital catolic. În fața soției lui, pe perete se afla un crucifix. Bărbatul care era un om necredincios i-a spus asistentei, Ia-l pe acel Cristos de aici. Nu vreau ca ochii copilului meu care e pe cale a se naște să îl vadă pe Cristos.
Copilașul s-a născut chiar în acea noapte iar în următoarea dimineață, tatăl său ateu, a întrebat-o pe asistentă, Cum este băiatul meu? Este bine a răspuns asistenta, însă nu îl va vedea niciodată pe Cristos. Tocmai asta era și dorința mea, a răspuns tatăl. După care, asistenta a spus că, Ciudată dorință a-ți mai avut însă va fost îndeplinită, fiindcă copilul s-a născut orb.
Textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit despre un bărbat pe nume Bartimeu care avea un handicap, acela de a nu vedea. El era orb. El era unul dintre cei mai de jos oameni din societatea iudaică a cărui orbire era considerată o pedeapsă de la Dumnezeu pentru toate păcatele pe care le comisese. Bartimeu era rănit însă nu doar fizic ci mai presus de toate spiritual și emoțional. El era rănit spiritual și emoțional fiindcă oameni îl respingeau și îl izolau de restul comunității iar Isus cunoștea foarte bine cât de dureros era aceasta. Bartimeu a strigat la Isus să îl ajute cu boala lui. Mulți îl dădeau deoparte, spunându-i să tacă. Însă el începea să strige și mai tare, tot mai tare. Așa că Isus s-a oprit și le-a spus să îl aducă la el pentru a-l vindeca de orbirea sa.
Oameni orbi îi găsim peste tot, pe străzi, în multe locuri publice, și cei mai mulți dintre ei întind mâna, însă nu pentru ajutor în privința mersului ci pentru pomană. Majoritatea dintre noi suntem atât de obișnuiți cu ei încât cel mai adesea îi ignorăm. Unii dintre ei sunt cu adevărat orbi din punct de vedere fizic și nu văd nimic altceva decât întuneric. Însă mai sunt unii oameni care nu sunt la fel de orbi precum Bartimeu, dar tot îi considerăm orbi, și nu în sensul care ne este dat de textul evangheliei de astăzi, ci ei sunt orbi din punct de vedere moral și spiritual. Aceștia au devenit orbi fiindcă:
În primul rând, fiindcă nu sunt preocupați de situația celor săraci. Singurul lucru de care le pasă e propria lor persoană. De exemplu, În timpul comunismului, comuniști au 
confiscat pământurile țăranilor pentru a fi colectivizate, pentru așa zisa mai bună gestionare și prosperitate a țării. Rezultatul? Cei de sus care se ocupau o duceau foarte bine, iar restul oamenilor făceau foamea, își procurau foarte greu hrana de zi cu zi. Sunt sigur că majoritatea dintre voi știți despre ce vorbesc așa că nu voi mai intra în detalii.
În al doilea rând, atenția lor este îndreptată asupra statului lor în viață, că ei sunt cei săraci și că nu pot face nimic în această privință. Așa că nu mai lucrează deloc și pe deasupra își și pierd speranța în și pentru viitor.
În al treilea rând, din cauza sărăciei, ei fac din aceasta o scuză, un motiv din al pune pe Dumnezeu pe locul doi în viețile lor. Ei sunt foarte ocupați cu supraviețuirea proprie. Nu sunt deloc activi în Biserică ba mai rău majoritatea dintre aceștia nici măcar nu fac semnul sfintei crucii când se așază la masă.
În al patrulea rând, din cauza faptului că ei deja dețin o avere, încep să exploateze oameni pentru a dobândi și mai multă avere. Așa că săracii acum devin și mai săraci iar bogați devin și mai bogați.
În al cincilea rând, ei doresc să fie în centrul atenției. Aceștia sunt cei care sunt mereu în centrul atenției și tot ceea ce fac e să caute moduri în care să fie mereu în centrul atenției.
De fapt, textul evangheliei de astăzi ne invită să reflectăm asupra a trei lucruri, aspecte ce sunt o invitație ce vine direct de la Dumnezeu.
Primul e de a privi la Dumnezeu, Bartimeu a spus Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine. Există două motive din care ne întoarcem la Dumnezeu și privim spre el pentru a primi milostivirea sa. Primul e că știm că Dumnezeu este atotputernic de aceea îi și cerem mereu să aibă îndurare față de noi. Acest lucru e exprimat foarte bine ori de câte ori cântăm Kyrie eleison sau Doamne îndură-te, cuvinte ce provin direct din gura lui Bartimeu, din textul evangheliei de astăzi. Sfântul Josemaria Escriva avea o foarte frumoasă învățătură în cartea sa Prieteni lui Dumnezeu la numărul 195, Nu simți și tu aceiași nevoie de a striga? Tu care aștepți pe marginea drumului, pe marginea acestui drum al vieții ce este atât de scurt? Tu care ai nevoie de mai multă lumină, tu care ai nevoie de mai mult har pentru a te hotărî să începi să cauți sfințenia? Nu simți nevoia de striga, Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine? Ce aspirație minunată, atât de frumoasă încât o putem repeta din nou, și din nou.
Al doilea e de a privi în noi înșine. Am găsit pe internet un text care spune că Îți vine să crezi ce fel de lucruri fac oameni în ziua de astăzi? Stăteam zilele trecute lângă un băiat în Biserică, iar în timpul sfintei Liturghii, pe la jumătatea ei, și-a aprins o țigară. Am rămas înmărmurit, atât de uimit încât mi-am scăpat berea. Un text care pe toți ar trebui să ne pună pe gânduri, să ne ajute să ne dăm seama că cu toți suntem păcătoși. De aceea va trebui să privim în noi înșine și să observăm că și noi suntem păcătoși, că avem nevoie de iertarea și de milostivirea lui Dumnezeu. Astfel, astăzi, vă invit să petrecem mai mult timp în rugăciune, în rugăciunea adresată fiecăruia dintre noi care are nevoie de vindecare, iertare și convertire. Prin urmare, să ne întrebăm pe noi înșine, Ducem noi o viață plăcută Domnului? Dacă, astăzi, am apărea înaintea Domnului, ce fel de viață i-am prezenta lui? Am duce în mâinile noastre daruri dintr-o viață bine trăită sau vom apărea în fața lui cu mâinile goale fiindcă în întreaga noastră viață ne-am concentrat asupra lucrurilor trecătoare și degradabile. Cu alte cuvinte, suntem noi pe drumul ce duce în viața veșnică sau care nu duce nicăieri?
Al treilea e de a avea grijă de ceilalți. Omul orb caută un mod prin care să poată vedea sau căuta o persoană cu ajutorul căruia să poată vedea lumina lui Cristos. Asemenea lui Bartimeu, care după ce a început să vadă, nu s-a dus direct acasă ci a început să îl urmeze pe Isus oriunde s-a dus el. Asemenea nouă, care după ce l-am cunoscut pe Cristos prin Botez, și ne-am reîntărit sufletul cu sacramentele sale, va trebui să mergem și să devenim adevărați soldați ai lui Cristos care sunt gata oricând să îl apere în toate adversitățile și gata oricând să îi ajute pe ceilalți. Bartimeu s-a folosit de urechile, credința, încrederea și perseverența sa față de Isus, cu atât mai mult în cazul nostru, fiindcă noi suntem din punct de vedere fizic întregi. De ce să nu dăm 100% din recunoștința noastră lui Dumnezeu? Amin
