Dt 6,2-6
Evr 7,23-28
Mc 12,28b-34
Un mare scriitor creștin a spus la un moment dat că Mesajul scripturii de la prima până la ultima pagină este iubirea. Într-adevăr, iubiți credincioși, iubirea este principalul mesaj al creștinismului, restul sunt doar comentarii. Pe lângă asta, nici o practică religioasă, învățătură sau ritualuri nu sunt la fel de plăcute Domnului precum iubirea. Prin urmare, perfecțiunea vieții creștine constă, în mod deosebit, în caritate. Este însăși fundația, centrul și culmea vieții creștine.
În textul evangheliei de astăzi, am auzit cum unul dintre cărturari îl întreabă pe Isus, Care este prima dintre toate poruncile? Iar Isus îi răspunde, Prima este…să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău…iar a doua…să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mc vv. 28-31).
De ce oare îi pun cărturari lui Isus această întrebare? Iar răspunsul e simplu, fiindcă în acel timp, cărturari legii au extins cele zece porunci ale lui Dumnezeu în nu mai puțin de 613 porunci. Dintre acestea 365 erau legi care interziceau, număr care este echivalentul numărului de zile dintr-un an, iar 248 erau legi pozitive, percepte, număr care era echivalentul numărului de oase, după cum credeau ei, din corpul uman. Pentru ei, aceste 613 porunci simbolizau structura unei persoane, a omului.
Însă Isus reduce aceste 613 porunci în două mari porunci ale iubirii, citând din cartea Deuteronomului, în care găsim vestitul shema, care tradus înseamnă ascultă, sau fi atent, al iudeilor ce constituia crezul de bază al iudaismului. Această scurtă poruncă, rugăciune, era recitată zi de zi de către evrei cei mai pioși, de asemenea era și ultimul lucru pe care îl rosteau înainte de a muri, iubirea față de Dumnezeu ce invită întregul Israel la unirea plină de bucurie cu iubirea perfectă și totală a lui Dumnezeu. Aceasta este dimensiunea verticală a poruncii iubirii, a relației noastre cu Dumnezeu.
Cea de-a doua poruncă a citat-o din cartea Leviticului, 19,18, poruncă ce invită o persoană la iubirea față de aproapele la fel de mare ca a propriei persoane. Aproapele, după cum ilustrase Isus în parabola bunului samaritean, este orice persoană aflată în nevoie, indiferent de apartenența ei. Această poruncă secundă este dimensiunea 
orizontală a poruncii iubirii, relația noastră cu ceilalți. Când acestea două sunt combinate, ele formează o cruce care este și devine mântuirea noastră și simbolul ființei noastre de creștini. De aceea nu e nimic rău sau greșit în a purta crucea fiindcă arată tuturor că Cristos ne-a salvat de la păcatele noastre din iubire față de noi. Pentru Isus, aceste două dimensiuni, împreună, constituie ceea ce înseamnă să fii un creștin adevărat.
Când cărturari l-au întrebat pe Isus, Care este prima dintre toate poruncile? Ei de fapt întrebase și Care este cel mai important lucru în viață?
Răspunsul lui Isus la această întrebare este foarte clar și foarte simplu. Cel mai important lucru în viață este iubirea. Dacă nouă ni se pune aceeași întrebare, să spunem, de către un reporter în cadrul unui interviu, sau sondaj de pe stradă, care va fi răspunsul nostru? Înainte de a răspunde la asemenea întrebare, va trebui mai întâi să răspundem la următoarele întrebări, Ce părere am despre mine? Ce mă preocupă și mă ține treaz noaptea? Un lucru e clar, că vom fi foarte surprinși de răspunsul pe care îl vom afla, pe care îl vom descoperi. Vom putea descoperi că prioritatea noastră principală este cum să câștigăm tot mai mulți bani, sau cum să avansăm la locul de muncă, sau cum să dobândim aprecierea celorlalți oameni, din jurul nostru, sau cum să luăm note mari la examene, sau cum să fim cea mai bine îmbrăcată persoană de la locul de muncă, sau cum să ne îmbunătățim aspectul exterior de altfel acesta este și motivul pentru care se cumpără rujuri, creme și altele asemenea.
Abia după aceea va trebui să mărturisim și să admitem că prioritățile noastre principale nu sunt cele ale lui Isus, adică iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Dacă iubirea nu este cel mai important lucru în viețile noastre, atunci, suntem într-adevăr departe de împărăția lui Dumnezeu. Dacă prioritatea noastră principală în viață nu este iubirea, atunci cum ne vom putea noi numi fii și fiice ale lui Dumnezeu?
Așa că, iubiți credincioși, va trebui să ne reamintim că dacă dimensiunea verticală, bara verticală a crucii se intersectează cu cea orizontală, vom reuși să formăm crucea. Să ne reamintim să îl iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră, cu toate puterile noastre și pe aproapele ca pe noi înșine. Cum vom putea noi exprima iubirea noastră față de Dumnezeu în acest mod? Care este cel mai important lucru, pentru noi, în viață?
În încheiere vă invit să reflectăm asupra unor cuvinte care pot fi o adevărată hrană pentru noi,
Am fost pe un munte pentru a căuta înțelepciunea, însă nu am găsit-o.
Am fost pe mare pentru a găsi pacea, însă nu am găsit-o.
Am fost într-un templu pentru a-l găsi pe Dumnezeu, însă nu l-am găsit.
Am fost să îl slujesc pe aproapele, și le-am găsit pe toate trei. Amin
