Dan 7,13-14
Ap 1,5-8
In 18,33b-37
Am citit zilele acestea o poveste despre o fetiță mică care se afla cu bunicul ei lângă o fântână veche. Abia își coborâseră găleata și scosese niște apă pentru a putea bea. Când, fetița l-a întrebat pe bunic, Bunicule, unde locuiește Dumnezeu? Bătrânul a ridicat-o în brațe pe fetiță și a ținut-o deasupra fântânii. Uită-te în jos la apă, i-a spus bunicul, și spune-mi ce vezi. Mă văd pe mine, i-a răspuns fetița. Acolo locuiește Dumnezeu, i-a spus bătrânul. El trăiește în tine.
Astăzi, sfânta Maică Biserică celebrează sărbătoarea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului. Papa Pius al XI-lea a instituit această sărbătoare a lui Cristos Rege cu scrisoarea sa enciclică, Quas Prima din anul 1925, ca răspuns la naționalismul și secularismul ce se afla într-o continuă creștere. Scrisoare a venit exact în momentul în care Europa încă avea amintiri dureroase de pe urma a ceea ce ei numeau, Marele Război, un timp de explozie a urii, a orbirii și a unui torent de sânge ce a șters o mare parte a populației Europei. Prin introducerea acestei sărbători, Biserica a dorit să i-a închinarea, adorarea noastră personală a lui Cristos, din interiorul inimilor noastre pentru a putea fi proclamată în mod public. Titlul sărbătorii era Dominus Nostri Jesu Christi Regis, tradus fiind Domnul Nostru Isus Cristos Rege, iar ca dată era programat în ultima Duminică din luna Octombrie.
Mai târziu, Papa Paul al VI-lea, în Motu Proprio, Mysterii Paschalis, a dat acestei celebrări un nou titlu, Dominus Nostri Iesu Christi universorum Regis, care tradus înseamnă Domnul Nostru Isus Cristos, Regele Universului. De asemenea, el a dat și o nouă dată acestei sărbători, mutând-o în ultima Duminică din anul liturgic, înainte de începerea noului an din prima Duminică din Advent.
În mod normal, când ne gândim la un rege, ne gândim la o persoană ce domnește asupra poporului lui. Care are un regat, un tron, un sceptru de putere, și trăiește într-un castel. Care are întreaga autoritate asupra poporului lui și asupra țării sale. El este protejat și bine păzit de către supuși săi. Ei se apleacă în fața lui, și se supun lui. Un rege este, de asemenea, bogat și puternic și are putere de viață și de moarte asupra supușilor săi. Toți oameni, sunt supuși lui. Acesta este modul în care ne gândim la un rege sau la conceptul de regat. Însă cine este regele ce domnește asupra poporului lui Dumnezeu? În Vechiul Testament, regele poporului lui Israel era Dumnezeu însuși. Când privim înapoi, la viețile poporului lui Israel, observăm un moment în care acest popor i-a cerut lui Samuel un rege care să domnească asupra lor, după cum aveau și toate celelalte națiuni. Samuel însă nu a fost prea fericit asupra acestei cereri a lor și le-a spus, Nu, ci să domnească un rege peste noi!», când Domnul Dumnezeul vostru era regele vostru.
Isus este un rege destul de interesant, iar asta fiindcă în textul evangheliei de astăzi, declară că Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Alte pasaje biblice mai spun că Împărăția lui Dumnezeu nu este asemenea împărățiilor lumești. Este o împărăție a adevărului, dreptății și vieții. Cu alte cuvinte, Isus, este un rege, ne căută și bate la ușa 
inimilor noastre pentru a intra în ele, pentru a trăi în inimile noastre și pentru a ne face să trăim inima sa. Astfel, asemenea regelui universului și noi va trebui să ascultăm de vocea sa. Însă noi nu vom putea niciodată să facem ca împărăția sa să devină o realitate în această lume, decât dacă devine o realitate în propriile noastre vieții. Isus a spus, Împărăția lui Dumnezeu este în voi. Pentru a putea aduce Împărăția lui Dumnezeu în interiorul nostru, va trebui să,
Mai întâi, să ne rugăm. Va trebui să comunicăm cu Dumnezeu care locuiește în noi, în sufletele noastre. Va trebui să dăm din timpul nostru, din lucrurile cele mai prețioase din viața noastră, lui Dumnezeu. Nu doar acel timp în care nu avem nimic de făcut, ci va trebui să îi oferim lui Dumnezeu din timpul nostru prețios, principal. Cum altfel vom fi capabili să găsim împărăția lui Dumnezeu din interiorul nostru decât dacă rezervăm timp pentru a fi cu Dumnezeu?
În al doilea rând, să ne vindecăm, mai ales în Duminica viitoare când vom începe timpul Adventului, când vom începe timpul de pregătire pentru nașterea Domnului nostru Isus. Există un amănunt foarte important referitor la nașterea Domnului, amănunt care ne face să ne amintim de cei aflați în nevoie. Dumnezeul nostru ne cheamă să îi vedem, să ne dăm seama că nevoile celor săraci nu sunt în funcție de timp, de anotimp. Relația noastră cu Dumnezeu nu poate fi temporară. Chemarea lui Dumnezeu de a-i hrăni pe cei înfometați, de a-i îmbrăca pe cei goi, de a le oferi adăpost celor care nu au un acoperiș de-asupra capului și de a-i vizita pe cei bolnavi este 24 din 7 din iubire, nu filmul ci, 24 de ore pe zi și 7 zile pe săptămână, prin urmare nu este o nevoie temporară. Am auzit un proverb arab, care îmi place foarte mult, proverb care spune că Dacă nu oferiți destule resurse va trebui să vă oferiți inima.
În al treilea rând va trebui să iubim și să iertăm. Sfântul apostol Paul în scrisoarea sa către Coloseni spunea că, Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaţi-vă! Aşa cum v-a iertat Domnul, la fel să vă iertaţi şi voi! Însă mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu iubire, care este legătura desăvârşirii! (Col 3, 13-14). Iertarea poate fi una dintre cele mai grele lucruri pe care trebuie să îl facem. Și totuși, fără iertare, nu poate exista împăcarea în momentul în care noi facem ceva rău sau rănim pe cel de lângă noi. Iertarea ce are loc cu adevărata căință și cu admiterea față de cel de lângă noi, că am făcut o greșeală și să îi cerem iertare. Acordarea iertării poate fi la fel de grea, însă aceasta este singura cale. Iar împărăția lui Dumnezeu are la bază iubirea și iertarea. Pentru noi, a găsi în interiorul nostru împărăția lui Dumnezeu, va trebui mai întâi să ne iubim și să ne iertăm pe noi înșine dar mai ales pe cei de lângă noi.
Cineva a spus că, dacă îi permitem lui Isus să fie regele inimilor noastre, atunci vom primi următoarele daruri, pe care dorește atât de mult să ni le ofere, adică:
Ne dă puterea, nu puterea de a ne învinge dușmani sau de a controla ori manipula ceea ce ne ajută să dobândim mai mulți bani, ci puterea Duhului Sfânt ce domnește în inimile noastre.
Ne dă privilegiul. Nu pentru a primi invitații speciale la recepții sau petreceri selecte sau de a fi o persoană foarte importantă acolo unde ne aflăm ci privilegiul de a fi numiți copii, frați și surori ale sale.
Ne oferă poziție. Nu poziția de a avea o viață ușoară, ci aceea care vine cu promisiunea unui loc permanent în împărăția sa. Domnul ne reamintește astăzi, că valoarea noastră se află în cine suntem noi cu adevărat, că noi suntem copii ai lui Dumnezeu, cu demnitate și că suntem iubiți de el și nu de ceea ce avem.
Ne oferă darul bunurilor. Nu un buzunar plin cu bani sau un card bancar cu sold nelimitat, ci mai degrabă, o relație cu el prin care descoperim cât de mult valorează bunurile.
Am citit povestea unui doctor care la un moment îi dăduse unui pacient de-al său șase luni de trai. Acest pacient al său nu avea cum să plătească factura, așa că i-a mai dat șase luni de trăit. Noi suntem asemenea acestui doctor. Ne tot amânăm completa fidelitate față de Cristos Regele fiindcă nu facem ca el să fie prioritatea principală, numărul unu în viețile noastre. Și pe deasupra mai avem și mulți alți regi pe care îi slujim și pe care îi iubim.
În încheiere, vă invit să priviți la imaginea lui Cristos regele nostru, care are brațele larg deschise, invitându-ne, primindu-ne mai aproape și la o relație mult mai intimă cu el. El ne acceptă așa cum este și vede în noi binele și potențialul pe care nu reușim să îl vedem în ceilalți. El este un rege care nu cere nici o taxă sau serviciu pentru el însuși. Un rege ce dă, care împărtășește, care ne spune prin fiecare acțiune a sa, că noi, eu și tu, suntem cea mai valoroasă comoară a împărăției sale.
Dacă astăzi auzim vocea sa, să nu ne împietrim inimile și să nu amânăm convertirea și iubirea noastră, fiindcă s-ar putea să nu mai avem alte șase luni de trăit. Amin
