Lc 10,21-24
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând ceva cam ciudat, ceva care ne-ar putea uimi. Într-o rugăciune adresată Tatălui său ceresc, Isus spune, Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Ce vrea să spună Isus de fapt? Oare acționează Dumnezeu Tatăl în mod nedrept prin a ascunde revelarea sa unui întreg grup de oameni, de intelectuali? De ce oare îi favorizează el pe cei mici? Are el oare o iubire egală pentru toți copii săi, după cum are și un bun părinte?
Toate aceste întrebări sunt legitime si corecte, însă sunt rezultatul unei interpretări prea 
literare a cuvintelor lui Isus. Fiindcă, Isus folosește un limbaj, stilul evreilor de a vorbi. Din moment ce evrei sunt convinși că într-un anumit mod, totul depindea de Dumnezeu, ei au atribut în mod direct lui Dumnezeu ca o cauză ceea ce în realitate era doar o consecință a liberului arbitru a omului. În acest caz, intelectuali au decis în mod liber că ei nu sunt interesați în a afla mai multe despre Dumnezeu, în timp ce oameni simpli erau interesați. Astfel, într-un mod puțin mai restrâns în descrierea acestui fenomen, Isus spune că Dumnezeu ascunde secretele sale de la unii oameni și le revelează altora. Însă Isus nu face nimic altceva decât să descrie libertatea de a alege a omului într-un stil cu totul ebraic.
