Bar 5,1-9
Fil 1,4-6.8-11
Lc 3,1-6
Introducere
Predica lui Ioan Botezătorul din lecturile de astăzi ne vorbește despre viitorul lui Cristos. Deja roadele nașterii lui Cristos vor fi prezise în prima lectură, în acea binecuvântare prezentă în întoarcerea din exil a Israelului. Ioan pregătește calea Domnului în evanghelia de astăzi, el face drepte cărările pentru Cristos în lume și prefigurează întoarcerea tuturor popoarelor în țara promisă, în Cristos. Astfel, suntem invitați să ne întoarcem la Dumnezeu, acum, iar cea mai bună metodă e prin mărturisirea păcatelor.
Predica
Drumurile moderne sunt o adevărată minune, cu multe benzi de circulație și pline de mașini de tot felul, cu lumini pe timp de noapte, cu benzi albe care să te ghideze ce și cum trebuie să mergi și să faci, dar mai ales cu indicatoare din Km în Km care să ne arate drumul. Toate aceste drumuri moderne sunt departe de cărările și potecile care serveau ca drum în timpul lui Ioan Botezătorul și în zilele lui Cristos. Numai Romani aveau drumuri largi, pavate cu piatră, iar aceste drumuri ducea la Roma, la capitala Imperiului Roman. Un astfel de exemplu era Via Appia, care era cel mai larg și cel mai drept drum din acele timpuri. Un lucru bănuiesc că îl știți cu toți, că în acele timpuri, Roma era centrul lumii, iar oameni se îndreptau spre Roma din toate părțile.
Însă, în momentul în care scripturile ne vorbesc despre a face drepte cărările, drumurile, evident e faptul că această expresie are o semnificație mult mai profundă, atât moral cât și spiritual, decât facilitarea transportului, decât a face mai rapid mersul pe drum, indiferent de mijlocul folosit. Acest lucru este adevărat mai ales în momentul în care Ioan vorbește despre drumurile din deșert, care din punct de vedere economic nu au nici un sens și nici o logică. Dacă privim deșertul ca unul moral și spiritual, atunci va trebui să ne deschidem sufletele, inimile pentru ca Dumnezeu să poată veni, pentru ca Isus să poată intra mult mai ușor. Evident e faptul că Ioan, era conștient de textul profetului Isaia, care vorbea despre pregătirea unei căi, a unui drum pavat pentru venirea lui Cristos, iar Ioan era crainicul lui Mesia.
Un exemplu viu, de persoană care mereu chema poporul credincios la calea dreaptă ce duce spre Dumnezeu este, un sfânt care tocmai a fost declarat sfânt, adică papa Ioan al XXIII-lea. Asemenea lui și Ioan Botezătorul, cu siguranță a agitat biserica timpului său, anunțând, proclamând o mare reînnoire, asemenea convocării celui de-al doilea Conciliu din Vatican. O biserică înrădăcinată în blocaje tradiționaliste a fost încredințată, subit, de către el lumii moderne, lansând totodată o mare aventură de reînnoire, și o reîntoarcere la un creștinism mai autentic și simplu, în care oamenilor simpli li s-a redat vocea. El a fost asemenea unui advent pentru Biserica timpurilor noastre, roadele căruia încă sunt vizibile și de care încă ne bucurăm. Însă acesta nu este singurul motiv pentru care a fost declarat sfânt, ci a fost pentru imensa sa sfințenie ce a radiat căldură. A fost unul dintre cei mai iubiți papi ai timpurilor noastre, în ciuda domniei sale scurte. De aceea vă invit astăzi, să ne rugăm ca și noi să fim la fel de credincioși și generoși față de Dumnezeu și de slujirea celor din jurul nostru. Să facem ca acest advent să fie începutul radierii iubirii și credinței.
Acesta este motivul pentru care Biserica îl pune pe Ioan și acest text, spre meditare în această duminică a adventului. Fiindcă Adventul este timpul în care noi trebuie să ne pregătim pentru Domnul, asemenea poporului evreu căruia i-a predicat Ioan Botezătorul. De a crea drumuri, autostrăzi în inimile noastre pentru venirea crăciunului. Pe acest drum va trebui să punem și indicatoare, de curățare a inimilor, pentru venirea sfârșitului lumii, pentru sfârșitul timpurilor. Autostrada, drumul sau cărarea prin pustiul acestei lumii, este o cale de o mare moralitate și spiritualitate a lui Cristos, drumul drept al lui Dumnezeu pe care va trebui să îl construim în interiorul nostru, în acest timp de har, pentru a putea fi pregătiți cum se cuvine pentru timpurile tulburi ce vor veni. Roadele acestui har pe care va trebui să le producem ne sunt aduse la cunoștință în prima lectură de la această sfântă Liturghie, luată din cartea profetului Baruh, unde citim pacea dreptății și gloria pietății.
Ceea ce se cere de la noi, mai ales în acest timp al adventului este tocmai această pace nouă, integritate și devotament față de Dumnezeu. Asemenea lui Ioan, care cerea iubire și slujirea lui Dumnezeu, cu inimii reînnoite. Practica spirituală a adventului, are tocmai acest scop de a aduce reînnoirea în sfințenie, de a netezi drumurile noastre stricate și pline de noroi. Iar cel mai bun mod prin care putem face aceasta e prin mai multă rugăciune decât de obicei, post și abstinență de la unele plăceri ale vieții, de la unele plăcerii proprii. Aprinderea treptată a lumânărilor în acest timp al adventului, poartă cu sine un simbol, fiecare lumânare simbolizând câte ceva, simbolizând construirea reînnoirii noastre spirituale prin spovadă, căință și convertire proprie, treptată. Adventul este asemenea unei mari simfonii de construire, ridicare a reînnoirii pentru sărbătoarea nașterii Domnului, pentru a pregăti locul în care va veni Isus de Crăciun, de pregătire a inimilor noastre pentru pruncul Isus.
Încă, care sunt oare văile ce trebuiesc umplute, munți ce trebuiesc reduși sau gropile ce trebuiesc netezite? Evident e faptul că acestea, din nou, cuprind grija de a umple locurile goale, de a îndrepta orice cale răsucită din sufletele noastre. Astfel încât mărturia noastră să fie una mult mai puternică, la sfârșitul acestui an și la începutul celui care urmează. Cu toți putem deveni curați și strălucitori pentru Cristos, de Crăciun și în noul an plin de speranță în Cristos. Toate celelalte pălesc și rămân goale acum și pentru totdeauna, însă Domnul luminii, adevărului și al bucuriei rămâne veșnic, atât în lumea aceasta cât mai ales în cea care urmează.
În încheiere să nu uităm că noi, poporul lui Dumnezeu, suntem chemați în acest advent la strălucire, la strălucire pentru Cristos, reînnoiți, și cu umilință să ne folosim toate talentele și darurile pe care le avem pentru realizarea acestei slujirii. De aceea suntem invitați să practicăm, să profesăm credința în anticiparea nașterii sale. Amin
Rugăciunea credincioșilor
Ne rugăm pentru sfântul părinte papa, pentru toate persoanele consacrate, pentru ca ei să poată fi martori credincioși ai lui Cristos, în lumea de astăzi, după cum Ioan a fost în zilele sale.
Ne rugăm pentru conducători noștri civili, pentru ca și ei să facă netedă, în sălbăticia acestei lumii moderne, a drumului spre dreptatea, viața și adevărul lui Dumnezeu.
Pentru tineri noștri, ca și ei să vadă, prin reînnoirea acestor zile de advent, faptul că în a oferi lui Dumnezeu și altora vom ajunge să câștigăm acea măreție interioară, pace, iubire și har ce se află în noi.
Pentru noi înșine, ca în propriile noastre locuințe să fim exemple față de copii noștri, rude, și vecini, exemple de credință iubire și bunătate la care ne cheamă acest timp al Adventului.
Pentru cei bătrâni, bolnavi și cei care suferă în trup și suflet, ca în acest advent și crăciun să își găsească credința, iar prin grija noastră față de ei, consolare, vindecare și pace de la Dumnezeu.
Pentru cei răposați a căror credință este cunoscută numai lui Dumnezeu, ca prin rugăciunile noastre, să primească iertarea păcatelor și odihna veșnică alături de sfinți din cer.
Cerem toate aceste rugăciuni prin Cristos, Domnul vieții, care mijlocește pentru toți înaintea Tatălui veșnic. Amin
