Is 9, 1-3.5-6
Tit 2, 11-14
Lc 2, 1-14
Louis Cassels, în cartea sa intitulată Parabolele păsărilor vorbea la un moment dat despre un bărbat care tot refuza să meargă cu familia sa la sfânta Liturghie din miezul nopții de crăciun, iar asta fiindcă nu reușea să înțeleagă misterul întrupării. Lăsat singur acasă, a găsit, un stol de păsări, în grădina sa. Prinse în furtună, micile creaturi căutau cu disperare un adăpost. Omul a tot încercat să le bage în hambar, prin a le aruncat firimituri pe drum, până în hambar. Însă când această încercare a sa eșuase, a încercat să le bage prin a le alunga, dând din brațe. Însă păsărelele tot nu înțelegeau. Într-un final a realizat care era problema. Păsărelele îl considerau o creatură ciudată și îngrozitoare. Ele nu îl înțelegeau. Însă omul a murmurat, ce n-aș da să fiu o pasăre în acest moment. După care a auzit clopotele de la Biserică, anunțând vestea cea bună a crăciunului. Într-un final a ajuns să spună că Acum înțeleg de ce Dumnezeu a devenit unul ca noi.
Crăciunul este cel mai frumos moment din an, unul din singurele momente care îmi plac enorm de mult. Motivul? Simplu, fiindcă crăciunul este singurul moment din an în care suntem forțați să ne gândim la ceilalți. Dacă stăm să ne gândim un pic, ne vom da seama că de obicei, în restul anului cu toți ne gândim de noi înșine, la propria noastră persoană. Suntem preocupați cu noi înșine 24 de ore din zi așa că o singură dată pe an, va trebui să ne gândim și la ceilalți de lângă noi, măcar acum dacă nu reușim mereu. Asemenea povestioarei cu care am început, Dumnezeu Fiul a devenit om pentru a ne putea înțelege, pentru a putea înțelege sentimentele și nemulțumirea noastră, ambițiile și viziunea noastră asupra vieții dar și pentru a putea fi cu noi 24 de ore din zi. Isus nu se supăra dacă oameni pe care a venit să îi mântuiască, să îi salveze din păcat erau buni sau răi, persoane iertătoare sau nu, ci atâta timp cât el ne poate arăta, ne poate împărtăși iubirea pe care o are pentru noi, aceasta e marea oportunitate de astăzi, pentru fiecare dintre noi. El nu ne impune iubirea sa cu forța, ci așteaptă ca noi să o acceptăm și să o ducem la plinătate, la maxim.
Un mare ziarist, a scris la un moment dat în coloana lui rezervată din acel ziar, că, Crăciunul este cu adevărat un timp de dăruire, de a da mai mult din noi înșine pentru ceilalți, pentru toți cei din jurul nostru, pentru toți cei nevoiași. Dacă stăm să ne gândim, crăciunul este și un timp de iertare, de iertare a propriei persoane pentru cei din jur. Există o vorbă care circulă însă care, e puțin probabil ca mulți dintre voi să o știe, că va trebui să 
începem noul an cu bine, că va trebui să fim pe cât e cu putință de curați. Că nu trebuie să împovărăm munca și relațiile noastre cu cei din jur cu vină. De aceea, primul lucru care ni se transmite în această seară e să ne iertăm pe noi înșine iar apoi să îi iertăm și pe ceilalți dar mai ales să ne rugăm ca ceilalți să ne ierte. Cu alte cuvinte, important nu e doar să îi iertăm pe cei din jurul nostru, ci mai important e să ne iertăm pe noi înșine și să cerem iertarea. Faptul că Isus Cristos a devenit om asemenea nouă nu e doar o dovadă a marii dovezi a iubirii pe care Dumnezeu o are față de noi. Această iubire, este prima dar mai presus de toate, este o iubire iertătoare, o iubire care cunoaște nici o limită, în care fiecare dintre noi este binevenit și acceptat.
Am găsit zilele acestea pe internet o scrisoare, scrisă de un anume Kitch Ortigo. Această scrisoare avea un destinatar anume, unul special, era destinată celei mai mari autorități care există, era destinată lui Dumnezeu însuși, Celui Atotputernicul.
Atotputernicia voastră
Crăciunul de anul acesta îl vom sărbători mâine, pe 25 decembrie, nașterea, aniversarea lui Isus din Nazaret care credem că este singurul tău fiu preaiubit și răscumpărătorul omenirii din păcat. Cu toți numesc această ocazie ziua de Crăciun, care marchează timpul ce începe în țara noastră deja cu Octombrie și se încheie cu ziua de anul nou, dar include și ziua îndrăgostiților. Avem astfel, cel mai lung timp al crăciunului din lume, însă pietatea oamenilor nu pare să fie la fel de lungă.
….Doamne, fiul tău, va fi mulțumit să audă muzica de crăciun ce plutește în aer. La noapte grupuri vor cânta colinde la ușile altor oameni, adesea alăturându-se lor și câini proprietarilor, după care așteaptă compensația pentru efortul lor. O singură întrebare, Atotputernice, ce crede fiul tău despre toate acestea?
….departe de acestea, Doamne, pacea și ordinea din țara noastră este îngrozitoare. Există crime, răpiri, violuri, jafuri și privări de libertate. Există lăcmoie, neonestitate și voințe bolnave. Cele zece porunci ale tale, Doamne, sunt încălcate zi de zi. Că tot veni vorba de poruncile tale, la ce anume te referi prin aproapele?
…Doamne, ajută-ne. Fă ca industria noastră să învețe competitivitatea din lume iar firmele locale să producă produse de calitate, de calitate internațională.
Ajută-ne Doamne, cu impozitele ce tot cresc, ajută-ne să rămână măcar așa cum sunt și să nu mai crească.
Mulțumim Domane, pentru blânda atenție și te rog transmite, fiului tău preaiubit, urările noastre cele bune, astăzi de ziua lui de naștere.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte ale lui Henry van Dyke, care spunea că, Există un ceva mai bun decât observarea zilei de crăciun, există păstrarea crăciunului. Ești oare dispus să îți închizi cartea de nemulțumiri împotriva conducerii universului și să privești în jurul tău după un loc în care poți semăna câteva semințe de fericire? Ești dispus să sapi un mormânt pentru gândurile tale negre, urâte și o grădină cu o poartă mare deschisă pentru sentimentele frumoase? Ești dispus să faci toate acestea în ziua de crăciun? Poți ține, celebra crăciunul?
Ești dispus să crezi că iubirea este cel mai puternic lucru din lume, mai puternică decât cel rău, mai puternică decât moartea, și că viața binecuvântată care a început în Betleem este imaginea și strălucirea luminii eterne? Atunci poți ține crăciunul. Iar dacă îl ții timp de o zi, atunci de ce să nu îl ții mereu? Amin
