Is 52,7-10
Evr 1,1-6
In 1,1-18
Există multe moduri prin care cineva își poate exprima afecțiunea față de persoanele pe care le iubește. O putem face prin a-i trimite o scrisoare sau prin a-i trimite o telegramă sau prin ai trimite un mesaj scris, sms, sau prin a-i trimite prin curier flori și ciocolată iar lista poate continua.
Pearl S. Buck, un câștigător al premiului Nobel pentru pace în literatură, care este amintit cel adesea pentru nuvela lui plină de viață asupra Chinei, a scris o frumoasă poveste intitulată Ziua de Crăciun de dimineață. Această poveste vorbește despre un băiat pe nume Rob care mereu era chemat de către tatăl său la ora 4 dimineața pentru a-l ajuta la muls vacile.
La un moment dat, Rob, l-a auzit pe tatăl său spunându-i mamei sale, Maria, urăsc să îl tot chem pe Rob dimineața. Crește atât de mult și are nevoie de somn. Dacă ai vedea cum doarme când merg dimineața să îl trezesc. Mi-aș dori să mă pot descurca singur.
Rob a rămas un pic agitat din cauza cuvintelor tatălui său. A realizat că tatăl lui îl iubește, că mereu l-a iubit! În acel moment și-a spus lui însuși că va fi mai prompt, mai vioi, în a răspunde chemării tatălui său.
Într-o zi Rob a decis să îi ofere tatălui său un cadou. În dimineața de crăciun, s-a trezit mai devreme de ora patru, s-a dus în grajd și a terminat singur de muls vacile. Apoi s-a dus înapoi la culcare. În momentul în care tatăl său l-a chemat, el i-a răspuns că va veni. Însă a așteptat în patul său ca tatăl său să se întoarcă.
În momentul în care tatăl său s-a întors în camera lui Rob, acesta râdea în hohote. Ai crezut că mă păcălești, nu? E Crăciunul, tată, i-a răspuns Rob.
Tatăl său i-a dat o îmbrățișare mare după care i-a spus, Fiule, Îți mulțumesc. Nimeni nu a făcut ceva drăguț pentru mine.
Mai târziu, la micul dejun, tatăl său i-a spus lui Rob după ce i-a împărtășit și mamei și celorlalți copii ceea ce făcuse Rob Cel mai bun cadou de crăciun pe care l-am primit vreodată și de care îmi voi aminti mereu, fiule, în fiecare an în dimineața de Crăciun, atâta timp cât voi trăi.
Astăzi este Crăciunul și ne amintim de cel mai prețios cadou, dar pe care l-am primit cu toți. Este darul iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu și-a trimis propriul fiu, singurul său fiu Isus Cristos lumii ca mântuitor al nostru și ca Domn. Sfânta Scriptură care este o scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, spune la un moment dat că Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (In 3,16). De asemenea este și darul Fiului care a ales să locuiască între noi și să devină asemenea nouă, pentru ca și noi să putem deveni asemenea lui.
Crăciunul este și ziua în care Dumnezeu așteaptă să fie cu noi. Biserica găsește această zi atât de importantă încât ne oferă trei sfinte liturghii de celebrat, prima la miezul nopții, a doua în zori iar a treia în timpul zilei, fiecare din ele având propriile lecturi. Pentru 
cea din noapte și din zori, textele evangheliilor sunt luate din relatarea arhicunoscută a evanghelistului Luca, relatarea sa a nașterii Domnului. Însă pentru cea din tipul zilei, va trebui să deschidem chiar la început evanghelia după Ioan, la prologul său în care ne vorbește despre venirea lui Dumnezeu atotputernicul în lume. Grota, peștera rece și lipsită de orice confort din Betleem a fost locul în care cuvântul veșnic a pășit în istoria umană și a devenit un membru ala rasei umane, al omenirii. Aceasta ne arată cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Astăzi, oferim această sfântă Liturghie ca mulțumire pentru acea mare iubire a lui Dumnezeu dar și pentru multele binecuvântării pe care le primim în timpul acestui an. Sper ca în timpul acestui crăciun pe care îl celebrăm, să îl celebrăm împreună cu celebrantul său principal, adică cu Isus. De aceea va trebui să ne asigurăm ca Isus Cristos să fie mereu prezent în casa noastră dar mai ales în sufletele noastre. Iar asta fiindcă uneori avem tendința de a celebra crăciunul fără Cristos. Un mare predicator, spunea la un moment dat că, dacă noi îl înlăturăm pe Cristos din Crăciun atunci vom ajunge la singurul final care e posibil, adică la o mulțime de oameni triști.
Din câte am tot observat eu, noi celebrăm crăciunul, uneori pentru două motive, unul e pentru bani. Crăciunul din ziua de astăzi, din aceste vremuri, a devenit unul extrem de comercializat. Mulți profită din plin de pe urma acestei celebrări. Crăciunul a devenit doar cheltuieli, cumpărături, petreceri, vacanțe și zile pline de fericire. Al doilea motiv pentru care celebrăm crăciunul e pentru show sau mai bine zis pentru spectacol. Însă niciodată nu îl celebrăm pentru celelalte două motive adică pentru a fi gata și pentru a merge.
Ziua de crăciun este o sărbătoare, o vacanță. În această zi nu se lucrează, atât în locurile de muncă publice cât și în majoritatea celor private. Însă, de ceea ce va trebui noi să ne asigurăm, în acest crăciun, e acela de a-l face cu adevărat sfânt, o zi sfântă, o adevărată zi de sărbătoare. Cum putem face aceasta? Simplu, prin a ajunge la Dumnezeu prin participarea la sfânta Liturghie așa cum trebuie, și prin a împărtăși iubirea noastră și binecuvântările noastre, mai ales cu cei săraci și nevoiași, însă nu oricum, ci până ne doare….
Voi încheia cu o mică provocare, aceea de a vă face pe voi înșivă creștini și copii ai lui Dumnezeu, și nu doar pentru bani și pentru spectacol. Va trebui să fim creștini și copii ai lui Dumnezeu, gata oricând de sacrificiu și de a merge înainte. Amin.
