In 20, 1a,2-8
O veche zicală latină sună cam așa Ubi Amor, ibi oculus iar tradus ar însemna Acolo unde este iubire există și un ochi sau o privire. Această zicală ne poate ajuta să înțelegem mai bine, cuvintele cu care se încheie textul evangheliei de astăzi, A văzut şi a crezut. Aceste cuvinte fac referință la reacția discipolului preaiubit la vederea mormântului gol al lui Isus. Această credință probabil se trage din experiența iubirii pe care Isus a avut-o față de el, acea privire despre care tocmai am menționat, și tot această iubire i-a permis să vadă și să creadă că acel mormânt gol reprezenta învierea lui Cristos, a învățătorului. Discipolul preaiubit a înțeles, în acel moment, că există ceva în iubire ce nu poate muri, după cum putem citi și în scrisoarea sa, că cel care iubește a cucerit deja moartea.(1In 3,14).
Numai în această dinamică a unei relații de iubire, cineva ajunge să înțeleagă și să creadă fără a avea nevoie de dovezi, fără de care capacitatea noastră de a înțelege și de a cunoaște nu reușește. Se aseamănă cu iubirea necondiționată a părinților pentru un copil rău, obraznic, pe care cei din afară, sau societatea nu îl poate înțelege. De asemenea, doar din perspectiva iubirii lui Dumnezeu Biserica face din cei săraci și lipsiți de apărare o prioritate a sa, a celor nenăscuți, a celor bătrâni care pentru alți nu au nici o importanță, nu contează sau chiar sunt considerați o povară, mai ales economică. Această privire iubitoare arătată de creștini poate fi una dintre cele mai mari contribuții adusă de ei lumii în care ochiul, privirea a fost închisă de către egoism.
La două zile după crăciun, biserica celebrează sărbătoarea sfântului Ioan Evanghelistul, apostolul lui Isus care nu a avut parte de experiența martiriului, conform tradiției creștine. Ioan a trăit până la adânci bătrâneți, murind în anul 101 d.Cr. la Efes sau în Turcia de astăzi, când el avea aproximativ 90 de ani. Ioan a fost unul din fii lui Zebedeu și al Salomeei. A fost un pescar, fratele lui Iacob cel mare, unul din fii tunetului. Ioan a fost și unul din discipoli lui Ioan Botezătorul și un prieten bun al apostolului Petru. A fost chemat de Isus în primul an al vieții sale publice, călătorind pretutindeni alături de 
Cristos. A luat parte, împreună cu ceilalți apostoli la cina cea de taină. Dar mai ales a fost singurul apostol, singurul din cei 12 care nu l-a părăsit pe Mântuitorul în ultimele ore ale pătimirii sale, singurul care a stat, alături de Maria și celelalte femei, la picioarele crucii. A fost proclamat protector al preasfintei Fecioare Maria de către Isus, după care a și luat-o în casa sa. În momentul în care a auzit de învierea Domnului, a fost primul care a ajuns la mormântul său, iar când l-au văzut pe Domnul înviat la Lacul Tiberiadei, a fost primul care l-a recunoscut.
În continuare vă voi relata niște povești din tradiție care circulă despre sfântul evanghelist Ioan, precum.
Se spune că împăratul Dometian și-a pus soldați să îl aducă pe Ioan la Roma, unde a pus să fie bătut, otrăvit și aruncat într-un cazan cu ulei fierbinte însă el a trecut de toate și a rămas complet nevătămat. Când a văzut împăratul că Ioan nu a pățit nimic după toate acestea, l-a exilat pe insula Patmos.
Altă legendă spune că în momentul în care Ioan călătorea prin Asia pentru a predica vestea cea bună, corabia în care se afla a fost distrusă de o furtună. Toți cei care se aflau în corabie au fost aruncați la mal, în afară de Ioan. Cu toți au crezut că Ioan era mort, însă după două săptămâni, valurile l-au adus la mal viu, la picioarele discipolului său Prochoros.
Când Ioan a denunțat închinarea la idoli ca fiind demonică, cei care se închinau lui Artemis au aruncat cu pietre în el. Însă pietrele s-au întors și i-a lovit pe cei care le-au aruncat.
Altă dată s-a rugat într-un templul al lui Artemis. Focul a coborât din cer și a ucis 200 de oameni care se închinau la idoli. Când grupul care a rămas în viață au cerut milă, el i-a readus la viață pe toți acei 200 de oameni omorâți de foc. Într-un final cu toți s-au convertit și au primit botezul.
Ceonops, un magician pretindea la un moment dat că a readus la viață trei morți. Acele persoane erau de fapt demoni care se dădeau drept oameni și se foloseau de magician pentru a-i îndepărta pe oameni de la Cristos. Prin rugăciune, Ioan a reușit să îl facă pe magician să se înece iar pe demoni să dispară. Și mai sunt foarte multe alte povești.
Sfântul Ioan este cunoscut mai ales ca discipolul preaiubit, fiindcă era cel mai aproape de Isus. Tot el este autorul celei de-a patra evanghelii din Noul Testament, ale trei scrisori, și a cărții Apocalipsului. Aceste trei scrisori ale sale, care ne-au rămas, sunt pline de iubire, blândețe și gingășie. Această spiritualitate a iubirii este reflectată în vechea tradiție păstrată de sfântul Ieronim. Sfântul Ieronim, conform unei cărți de predici, a scris despre Ioan că pe când se afla la Efes, a îmbătrânit foarte tare iar trupului lui a slăbit în puteri atât de mult încât el nu mai era capabil să predice oamenilor. Oameni îl cărau în fața adunării de credincioși și de fiecare dată spunea mulțimii doar aceste cuvinte, Copii mei, iubiți-vă unii pe alți. Când a fost întrebat de ce tot repetă aceste cuvinte, el a răspuns, fiindcă sunt cuvintele Domnului iar dacă le îndepliniți pe acestea e de ajuns.
Aceasta este provocarea care ne-o pune apostolul Ioan astăzi, de a ne iubi unii pe alți. Și știm cu toți că iubirea este scumpă. Că odată ce iubim pe cineva, dacă acea iubire este una adevărată, vom face tot ceea ce ne stă în putință, ba chiar și oferirea propriei vieți, asemenea lui Isus și a multor altora. Aceasta este iubirea…e una scumpă.
Și voi încheia cu ceea ce a spus sfântul Toma de Aquino în Summa Theologica, Cel iubit poate fi absent ori prezent însă iubirea rămâne mereu. Astfel, unul care iubește cu adevărat nu poate rămâne indiferent. După cum spunea și Elie Wiesel, Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența….iar opusul vieții nu este moartea ci indiferența. Iubirea e cea care ne pune în acțiune, ne face să acționăm, să facem ceva după cum a făcut și sfântul evanghelist Ioan, după ce a experimentat iubirea lui Cristos. A proclamat mântuirea lui Dumnezeu tuturor și a lucrat pentru a-i aduce pe oameni la totala bucurie a împărăției lui Dumnezeu. Amin
