In 1,29-34
Expresia mielul lui Dumnezeu este o expresie destul de familiară tuturor, iar asta fiindcă o rostim la fiecare sfântă Liturghie. Cristos ne-a mântuit pe toți prin faptul că și-a asumat natura noastră omenească și s-a jertfit pe cruce pentru noi, asemenea unui miel dus la înjunghiere, după cum vom auzi în textul evangheliei de astăzi.
Această imagine a mielului dus la înjunghiere, a lui Cristos răstignit pe cruce pentru noi, ar trebui să ne marcheze profund, să ne străpungă sufletul, și să ne facă să ne căim pentru păcatele noastre, căință pe care va trebui să o practicăm în sacramentul pocăinței, a spovezii. Suntem eliberați de păcat, fiindcă Cristos a luat asupra sa întregul bagaj de păcate de pe umeri noștri. Ne-a luat din păcate, ne-a curățat de mizeria pe care o lasă păcatele și ne-a trimis pe calea curată a harului.
Cristos, mielul de paști, ne-a mântuit prin a ne face una cu sângele său, astfel încât mânia lui Dumnezeu să nu se coboare asupra noastră. Sângele prețios al lui Cristos, vărsat pe cruce, ne-a marcat ca oameni ce aparțin poporului său special. Voi veţi fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru”. De aceea, ceea ce va trebui noi să facem e să ne facem vrednici de a purta acest semn, să aparținem familiei sale, poporului său marcat de sângele mielului pascal.
