Mc 1,21-28
În textul evangheliei de astăzi îl vom vedea pe Isus cum îi învață pe oameni adunați în sinagogă, oameni care au rămas uimiți de Isus. Ei au rămas uimiți din două motive. În primul rând de predica sa. Sfântul Marcu menționează de două ori că Isus vorbea cu autoritate. Și nu asemenea cărturarilor a adăugat la un moment dat. Iar asta fiindcă în momentul în care Isus vorbește despre cuvântul lui Dumnezeu, el vorbește cum nimeni altul nu a vorbit până atunci. El vorbea cu autoritate. Când ceilalți rabini învățau poporul ei își susțineau afirmațiile cu citate ale altor persoane care aveau autoritate. Profeți vorbeau cu autoritate delegată, motiv și pentru care spuneau mereu, așa spune Domnul. Când Isus vorbea, el nu avea nevoie de autoritate sau de citate din alți experți pentru a-și susține afirmațiile și să obțină credibilitatea în tot ceea ce spunea. El era autoritatea întrupată, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Când vorbea, Dumnezeu era cel care vorbea. Când poruncea până și demoni se supuneau.
Isus învăța cu autoritate fiindcă el este atât adevărul și Binele cât și Dumnezeu. El este cel care are cuvintele vieții veșnice. El a fost la dreapta Tatălui din veșnicie. El a venit să ne învețe căile împărăției cerurilor. Când nu reușim să îi uimim pe oameni, cu ceea ce le spunem, ar putea fi din cauza faptului că le vorbim cu frică sau fiindcă căutăm să obținem vrun favor asemenea politicienilor noștri. Așa că întrebarea este, de ce nu putem asculta doar cu inima credinței mesajul simplu, că Isus Cristos este, Cale adevărul și viața?
