Mal. 3,1-4
Evr. 2,14-18
Lc. 2,22-40
Prezentarea la Templu
An de an celebrăm sărbătoarea mamei în martie, iar în iunie, în unele țări se celebrează și ziua tatălui. Însă de ce oare nu celebrăm și o sărbătoare a părinților, în care sărbătorim atât pe tata cât și pe mama, ca pe un cuplu, împreună?
Astăzi celebrăm sărbătoarea prezentării Domnului în Templul din Ierusalim. Pentru mine, această zi este o zi potrivită, perfectă în care ne putem concentra asupra părinților noștri. În imaginea lui Iosif și a Mariei ce îl prezintă pe pruncul Isus la templu, avem un minunat model al soțului și al soției uniți împreună, în practicarea credinței și în creșterea copilului lor în credință. În textul evangheliei de astăzi ambii părinți ai lui Isus, întreprind lunga călătorie spre Ierusalim, pentru al prezenta pe primul lor născut, pe pruncul Isus, în templu, conform legi lui Dumnezeu, care îi obliga astfel pe toți părinți. Legea lui Moise cerea ca primul născut al poporului lui Israel să fie oferit lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu a ucis primi născuți ai egiptenilor, însă i-a scutit, i-a ocrotit pe cei ai evreilor, în momentul în care a eliberat Israelul din sclavie. Fiecare prim născut al evreilor trebuia oferit ca memorial al acestui mare eveniment din istoria poporului ales.
Sunt sigur că acest moment e primul în care pruncul Isus intră în templu. Iar prezența sa în templu, reprezintă o diferență particulară, specială, mai ales asupra lui Simeon și a profetesei Anna. Iar asta fiindcă pentru vederea prezenței sale se merită să mori. De exemplu Simeon, el era gata să moară, nu datorită vârstei sale înaintate ci datorită întâlnirii sale cu Isus care i-a completat și satisfăcut dorința. Pentru Simeon, Isus era singura satisfacție.
Am citit, zilele acestea o povestioară despre un băiat care era extrem de obraznic. El deja fusese transferat de la o școală la alta, însă fără succes. Într-un final, părinți lui l-au transferat la o școală catolică. După care surpriză, băiatul s-a schimbat încă din prima zi. Întrebat de unde această schimbare atât de subită în atitudinea sa, băiețelul a răspuns că Când l-am văzut pe acel bărbat pironit pe cruce pe fiecare perete din școala, am știut că școala asta e cu adevărat serioasă. E ca și cum cineva mi-ar zice mereu, Fi cuminte că altfel….
Prezența lui Cristos crucificat l-a schimbat pe acel băiat, cu toate că motivul înțeles de el era greșit. Însă Dumnezeu este mereu înaintea noastră, în prezența noastră am face noi lucrurile oare în mod diferit?
Astăzi pe lângă celebrarea sărbătorii întâmpinării Domnului, mai celebrăm și alte două ocazii, alte două momente. Prima dintre acestea e purificarea fecioarei Maria și cea a lumânărilor. În cadrul sărbătorii întâmpinării Domnului sau a prezentării sale la Templu, mai celebrăm și purificarea fecioarei Maria. De fapt, ea nu era obligată să se supună legii purificării, ci din devoțiune și zel de al onora pe Dumnezeu prin fiecare observație prescrisă de lege, Maria s-a hotărât să înfăptuiască și aceste acte ale legii, ale religiei. Legea lui Moise poruncea ca după fiecare naștere o femeie trebuie, pentru o anumită perioadă de timp să fie numită necurată, timp în care ea nu trebuia să apară în public. Această perioadă de timp era de 40 de zile din momentul nașterii copilului sau al fiului, și de două ori mai mult dacă era fetiță. Când acest timp expira, mama era obligată să aducă la templu un miel și un porumbel tânăr sau o pereche de turturele, ca ofrandă pentru Dumnezeu. Acestea erau sacrificate lui Dumnezeu atotputernicul de către preoți, moment în care mama primea curățirea legală de impuritate, și repusă în privilegiile ei anterioare. Un porumbel era cerut tuturor, ca o ofrandă pentru păcat, indiferent că erai bogat sau sărac, în timp ce nu și cheltuiala enormă a unui miel care era prea mare pentru un sărac, acesta avea permisiunea de a-l înlocui cu al doilea porumbel. Caz în care se afla și sfânta Familie, după cum ne spun Scripturile.
Apoi, astăzi, celebrăm și sărbătoarea lumânărilor, alături de celelalte două, prezentarea la Templu a lui Isus și purificarea fecioarei Maria. Lumânările, pe care le-am binecuvântat astăzi sunt o comemorare a cuvintelor rostite de Simeon, în ceea ce îl privea pe Cristos. Simeon îl numește pe Isus lumina și cântări de bucurie, au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel! În trecut, lumânările erau binecuvântate și purtate în procesiune, semnificând intrarea lui Isus ca lumină în lume. Lumina este simbolizată de aceste lumânări pe care le folosim la fiecare Sfântă Liturghie, dar mai ales prin Lumânarea pascală, prin lumânările de la Crăciun și lumânarea de la botez. Toate aceste lumânări reprezintă iubirea, căldura și bucuria lui Cristos. De aceea și noi suntem chemați să fim lumânările lui Cristos. Adevărați purtători de iubire, căldură și bucurie în lume.
Astăzi comemorăm aceste trei mari evenimente, prezentarea Domnului, purificarea fecioarei Maria și Lumânările. De aceea vă invit să fim mereu mai asemănători lui Simeon și a profetesei Ana. Să fim mai plini de bucurie și să anunțăm lumii că Isus Cristos este lumina ce luminează viețile noastre. Să dorim mereu să imităm umilința fecioare Maria a fericitei Mame a lui Dumnezeu, reamintindu-ne că umilința este calea ce duce la pacea fără de sfârșit ce ne aduce mai aproape de Dumnezeu, care ne dă harul său de a fi umili. Amin
