Mc 4,26-34
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom avea ocazia să ascultăm alte două parabole ale lui Isus, în care vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu. Isus a sădit această sămânță a împărăției cu mai bine de două mii de ani în urmă, însă a sădit-o și în sufletele noastre în momentul în care am fost botezați, în momentul în care fiecare dintre noi a devenit creștin. Însă întrebarea e, această sămânță a împărăției lui Dumnezeu crește oare deja în inimile și în sufletele noastre sau încă nu? Răspunsul cel 
mai probabil e că încă nu iar asta fiindcă cu siguranță sunt încă multe alte zone în viețile noastre în care Cristos încă nu domnește, ci lumea iar uneori ba chiar Satana e cel care se află în control, în ciuda multelor noastre rugăciuni, citire a sfintei Scripturi, participare la numeroase sfinte Liturghii și multe altele asemenea. Însă, asemenea seminței ce crește încet dar bine, această sămânță a împărăției este foarte puternică și nimic nu o poate opri din creștere. Fiindcă creșterea ei este naturală și de neoprit, asemenea adevărului care este de neoprit, iar asta fiindcă Dumnezeu e cel care îndrumă creșterea ei. El este cel care se ocupă de timpul de creștere și dezvoltare a împărăției în lume dar și în noi.
În viață mereu vom planta semințe prin tot ceea ce spunem și facem. Așa că ceea ce va trebui să facem e să avem grijă ca roadele pe care le culegem să provină din faptele bune pe care le săvârșim zi de zi, indiferent de cât de mici și nesemnificative ar părea.
