Is 6,1-8; Ps 137
1Cor 15,1-11
Lc 5,1-11
Într-o zi Mons. Loris Capovilla, secretarul papei Ioan al XXIII-lea, când era episcop de Chieti, a făcut o vizită neașteptată într-un sătuc.
S-a dus la școală pentru a-i saluta pe copii.
A vorbit și despre chemarea la preoție, comentând fraza lui Isus: „Vă voi face pescari de oameni”.
În acest timp, un elev și-a scos pachețelul din geantă și a spus: „Preasfințite, vreți un păstrăv pescuit de mine?”
Emoționat, prelatul a acceptat.
După câteva zile, la episcopie a sosit o scrisoare. Era semnată de elev. Spunea: „Aș vrea să ne mai întâlnim, pentru că mă simt bine cu preasfinția voastră, ca și cu mama mea. Am înțeles că sunteți un mare pescar de suflete și eu… un mic pescar de păstrăvi. De aceea, ne înțelegem.
De această iubire de care a dat dovadă acest episcop din scurta povestioară pe care tocmai v-am spus-o, ne-a învățat și Isus în textul evangheliei de astăzi. De iubirea datorită căreia Dumnezeu Tatăl dorește să adune la sine pe toți oameni, indiferent că suntem pescari, afaceriști sau cei mai mari păcătoși, cei mai nevrednici.
Dar despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, Isus a făcut mai multe lucruri. Am putea spune chiar că am văzut activitatea sa din timpul unei zile. Mai exact. Isus s-a dus lângă lacul Genezaret. Iar din cauza faptului că mulțimea se îmbulzea, acesta a cerut unor pescari de acolo să se urce în una din ele și apoi să se îndepărteze puțin de mal pentru a le putea vorbi oamenilor. Ghiciți a cui barca a nimerit-o, în a cui barcă s-a suit Isus? În barca lui Simon Petru. După ce Isus a terminat de vorbit mulțimii, i-a spus lui Petru să se îndepărteze de mal. Când au ajuns în larg ce a făcut Isus? A făcut o minune. I-a ajutat pe acei pescari, care în noaptea precedentă nu prinsese nimic, să prindă enorm de mulți pești. Atât de mulți încât a trebui să cheme ajutoare pentru a nu se scufunda.
Când au ajuns la mal, pentru a rămas uimit și mișcat de ceea ce văzuse, atât de mișcat încât i-a cerut lui Isus să plece și să îl lase în pace fiindcă el este cel mai nevrednic dintre toți, și că nu merită să aibă parte de Isus. Însă Isus ce a făcut? Isus l-a făcut ucenic al său, l-a făcut pescar de oameni.
Atât din povestioară dar mai ales din textul evangheliei de astăzi ne dăm seama de două lucruri.
În primul rând că Dumnezeu dorește să ne mărturisească, să ne spună tuturor cât de mult ne iubește. Iar cel mai bun exemplu de unde ne putem da seama de acest lucru e din evanghelia de astăzi, din ceea ce a făcut Isus. Din iubirea pe care Isus a avut-o pentru oameni, o iubire atât de mare încât a lăsat deoparte propria persoană, pentru a-i aduce la Tatăl său ceresc pe toți oameni. Și a reușit oare Isus? Da. În acea mare mulțime de oameni care îl urmau peste tot. În persoana pescarilor care au devenit ucenici săi. Dar nu în ultimul rând în noi. Din faptul că a reușit să ne facă să venim în casa Tatălui său, acum.
În al doilea rând, Dumnezeu dorește să ajungă la noi cu mesajul său de iubire. Însă cum? Cum ne transmite oare Dumnezeu iubirea sa pentru noi?
Oare prin televizor de la stația sa de emisie din cer? Nu pentru că nu dorește să fie departe de noi. Atunci prin telefon? Nu, fiindcă prin telefon, e adevărat că ne poate spune foarte multe, însă nu ne poate dovedi iubirea, nu ne poate da darurile sale. Prin poștă, curier? Nu, findcă am primi ceva rece, iar o iubire rece nu e iubire deloc.
Atunci cum? Simplu, prin mesageri săi care ne transmit cuvintele pline de iubire ale sale și ale lui Dumnezeu. Cu ajutorul lui Isus, apostolii au adunat mulți oameni în casa lui Dumnezeu; dar acum nici apostolii nu mai sunt. Așadar, cum își mai face auzit Dumnezeu glasul, cum își mai trimite darurile? Prin cei care ne vorbesc în numele lui Dumnezeu, adică ne spun cuvinte pline de adevăr, pline de iubire: mama, tata, învățătorii buni, prietenii buni.
Însă Dumnezeu ne spune astăzi, „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?” Mulți copii îi răspund lui Dumnezeu; primesc invitația lui Isus, asemenea apostolilor. Tu ce i-ai răspunde Domnului dacă te-ar chema? Amin
