Mc 6,30-34
În textul evangheliei de astăzi vom observa un lucru destul de cunoscut, că oameni vin și pleacă, și că îi interesează doar de propria persoană motiv pentru care Isus și discipoli săi abia aveau timp pentru ei înșiși.
Astfel, pentru a putea avea o masă cum trebuie și să reînnoiască legăturile dintre discipoli săi, Isus îi invită să meargă într-un loc de deșert. Asta nu înseamnă că Isus și discipoli săi au mers în deșert. Iar asta fiindcă mult
e din zonele adiacente lacului Galileei nu erau zone de deșert. Ceea ce ni se descrie aici este un loc cu puțini oameni, atâția încât ei să aibă parte de mai multă intimitate, mai mult timp pentru ei înșiși, un loc departe de oameni care veneau și plecau. De asemenea, ei trebuiau să spună lui Isus tot ceea ce au făcut ei. Trebuiau își lsă recupereze puterea fizică și psihică pentru a fi gata pentru misiunile viitoare. Și mai presus de toate, acolo, în deșert, nu aveau parte de distrageri. O persoană nu se poate preocupa de alte sute de lucruri. Acolo, în deșert, Dumnezeu poate vorbi inimii și o poate modela după cum dorește.
Isus cunoaște nevoie de meditație. Iar asta fiindcă el însuși practica, mergea în locuri de deșert pentru a medita în tăcere și pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care el îi învață acest lucru, astăzi, pe discipoli săi, dar și pe noi, ca și noi să facem la fel.
