Mc 6,53-56
Evanghelia adesea îl afișează pe Isus ca pe cineva care se apropia și îi atingea pe cei bolnavi. Dar și cei bolnavi se apropiau să îl atingă pe Isus, după cum am văzut în textul evangheliei de astăzi. Ei îl implorau pe Isus să le permită să atingă măcar ciucuri hainei sale. Acest miracol al vindecării prin atingere este un ecou al unei alte vindecări precedente, cea a femeii care suferea de hemoragie, care s-a vindecat datorită atingerii hainei lui Isus.
Isus, prin atingere, dorește ca persoanele bolnave să fie conștiente de faptul că el este iubit de către Dumnezeu. Că el nu acționează de unul singur.
Rugăciunea este cel mai puternic mijloc prin care putem ajunge și vindeca o persoană, și nu doar vindecarea trupului ci și cea a spiritului. Ca de exemplu majoritatea doctorilor din ziua de astăzi, sunt de părere că a lua medicamente nu e singurul mod prin care cineva se poate vindeca. Mai au loc și acele vindecări ce nu se pot explica, ale unor oameni care au avut curajul de a se ruga și de a permite preotului să le de-a sacramentul ungerii bolnavilor, să le atingă mâinile și fruntea cu undelemnul binecuvântat. Nu e de mirare că liturghiile pentru sănătate și vindecare, sau rugăciunile pentru vindecare sunt atât de populare.
Sunt momente în viață când cuvintele cad, însă modul nostru de a atinge vorbește destul de tare. De exemplu, un bebeluș în brațele mamei sale, sau mâinile unei asistente medicale pe rănile noastre, ori palma de încurajare pe umăr. Așa că întrebarea este, cum ne folosim noi propria noastră putere de atingere astfel încât să putem împărtăși celorlalți darul lui Dumnezeu de a atinge?
